La propriu. Am fost la patinoar. La Afi Palace Cotroceni. Cu buna mea prietenă, L., cu fiul ei, cu naşa Norei şi cu fiul ei. Patru domniţe şi doi domnişori. De când am văzut patinoarul, de la shoppingul cu Ada, mi-au sclipit ochii şi am zis că vreau şi eu.
N-am mai patinat de cel puţin 10 ani. Dacă nu mai bine. Am plătit biletul, 12 RON, închirerea de patine, 10 RON şi dă-te Alexandra pe gheaţă. E ca mersul pe bicicletă. Nu se uită. La început mai tremurat, pe lângă mantinelă, apoi din ce în ce mai sigur, în rând cu toată lumea. Care lume era multă rău. Numai copii. Şi puţinii adulţi de pe gheaţă însoţeau copiii. Şi io, capra printre ei. Prietenele mele au rămas pe margine, cu Nora, iar eu cu băieţii am patinat o oră jumate.
A fost minunat. Întâi cătinel, apoi mai curajos, am făcut şi o întoarcere la un moment dat. Sentimentul acela de plutire pe gheaţă e incomparabil cu altceva. M-am simţit fericită.
Iaca şi dovada:
Acum aştept febra musculară.
