Am fost la film. Fără obligaţii, cum a fost el tradus în română. De Valentine's day, coincidenţă sau nu, nu mi-e încă lămurit.
Gustul pregnant care mi-a rămas este că nu e film de văzut într-o zi destinată declaraţiilor şi promisiunilor. Cam tot ce s-a spus şi făcut într-o zi ca asta e pus brusc sub un nemilos semn al întrebării.
Filmul e simpatic şi cu happy end, dar depinde cum îl priveşti.
De regulă, când te uiţi la un film, te regăseşti într-unul dintre personaje, sau măcar vrei să te regăseşti fie pe tine, fie pe cel de lângă tine. E, la filmul ăsta e un du-te vino de "aş vrea, n-aş vrea". E vorba de o fată care nu-şi doreşte o relaţie şi refuză să se ataşeze de un bărbat; iar bărbatul în cauză e sensibil, atent şi romantic şi spre deosebire de ea, îşi doreşte o relaţie. Fix invers decât se întâmplă în realitate, unde de regulă bărbaţii sunt cei cu probleme de ataşament. De altfel, personajele sunt oarecum stereotipuri caracteristice celuilat sex în viaţa reală.
Ea propune o relaţie bazată doar pe sex, el acceptă, dar la un moment dat, năzuieşte la mai mult. Ea îl respinge şi apoi îşi dă seama că de fapt îl vrea, crede că l-a pierdut şi apoi se regăsesc triumfător. Clasic.
Sala de cinema era plină de studenţi. Şi studente. Care erau ca o conştiinţă colectivă a întregului film. Oftau la unison, râdeau la unison, tăceau la unison. Gândeau, probabil la unison. După reacţiile lor, păreau că gândesc aşa:
De regulă, când te uiţi la un film, te regăseşti într-unul dintre personaje, sau măcar vrei să te regăseşti fie pe tine, fie pe cel de lângă tine. E, la filmul ăsta e un du-te vino de "aş vrea, n-aş vrea". E vorba de o fată care nu-şi doreşte o relaţie şi refuză să se ataşeze de un bărbat; iar bărbatul în cauză e sensibil, atent şi romantic şi spre deosebire de ea, îşi doreşte o relaţie. Fix invers decât se întâmplă în realitate, unde de regulă bărbaţii sunt cei cu probleme de ataşament. De altfel, personajele sunt oarecum stereotipuri caracteristice celuilat sex în viaţa reală.
Ea propune o relaţie bazată doar pe sex, el acceptă, dar la un moment dat, năzuieşte la mai mult. Ea îl respinge şi apoi îşi dă seama că de fapt îl vrea, crede că l-a pierdut şi apoi se regăsesc triumfător. Clasic.
Sala de cinema era plină de studenţi. Şi studente. Care erau ca o conştiinţă colectivă a întregului film. Oftau la unison, râdeau la unison, tăceau la unison. Gândeau, probabil la unison. După reacţiile lor, păreau că gândesc aşa:
- Toate fetele îşi doreau să aibă sângele rece pe care îl avea personajul feminin, să reuşească să nu se ataşeze ca să nu aibă de suferit de pe urma vreunui prostănac.
- Aceleaşi toate fetele şi-ar fi dorit ca băiatul de lângă ele (la propriu) să-i semene personajului masculin. Romantic, atent, lăcrimos.
- Toţi băieţii şi-ar fi dorit ca fata de lângă ei să vrea fix aceleaşi chestii ca fata din film. Adică numai sex, fără alte implicaţii.
- Toţi băieţii l-au privit cu compasiune şi oarecare condescendenţă pe bietul lăcrimos la nunţi şi înmormântări şi şi-au şoptit în gând că ei nu vor jeli după vreo fată timp de 8 luni.
- Toate fetele au visat că o relaţie bazată pe sex poate evolua într-o relaţie adevărată.
- Toţi băieţii şi-au spus că o relaţie poate rămâne bazată pe sex atâta timp cât ei hotărăsc asta (pentru că în film, personajul masculin e cel care s-a "sucit")
A fost cam amar filmul, în concluzie. Nu se poate fără strings attached şi mai devreme sau mai târiziu, lucrurile se cern. Până atunci, doar ne facem că ne facem.
Oricum, la sfârşitul filmului, după liniştea din sală, deşi tocmai fusese happy-end-ul, cu siguranţă toţi cei de-acolo au reevaluat relaţia în care sunt. Cum e, cum ar trebui să fie, cum şi-ar dori să fie şi nu e. Me included.
Eu nu prea mai am nervi sa merg la film. Cred ca am imbatrinit si nu ma mai pot concentra decit pe sunetele emisie de telefoane, popcorn, nachos...ma scot din minti!
RăspundețiȘtergere:) Sunt blonda rau de tot! Habar n-am avut ca ai blog. Te urmaresc si o sa ma delectez, cu tine cu Nora sau cu amandoua. Pup!
RăspundețiȘtergere