Back

N-am fost plecată nicăieri. M-am închis puţin în lumea mea. Fără un motiv anume, fără o depresie notabilă, fără o tristeţe sfâşietoare, fără nimic. Aşa.

Ce-am făcut între timp, în nici o ordine:

Turnul Eiffel

Nu, nu sunt la Paris. Dar aş vrea să fiu. Cabral a fost de curând, şi printre fotografiile făcute de el, am revăzut celebrul turn. M-a încercat un sentiment de tristeţe, melancolie şi regret, ca atunci când l-am văzut prima dată. Să vă explic de ce, pentru că nu e tocmai sentimentul standard când vezi aşa ceva.

Bune la casa omului

Aş vrea să vă povestesc despre câteva lucruri care îmi fac viaţa mai uşoară de când s-a născut Nora. Sunt câteva achiziţii pe care le-aş face oricând, dacă nu le-aş avea:

Purcel de lapte cu măr în gură

Sau Nora. După parc şi piaţă.

Eram cu buna mea prietenă L. sporovăind de zor şi am rămas mute când am văzut-o că doarme. Cu un minut înainte chiţăia în sling şi morfolea o feliuţă de măr Florina, şi acu' dormea dusă. Nu i s-a mai întâmplat. N-au trezit-o hohotele noastre de râs.

Molistele

Adică eu cu fi-mea am fost la mol. Sau Mall. Sau Feeria, ca e colea-n cartier. Scopul a fost precis, cadou pentru o dragă prietenă şi cercei pentru mine.

Ne-am îmbrăcat frumos, io cu blugii mei skinny, tricou alb şi cardigan gri, plus eşarfă colorată, iar copilul în salopeta roz, ciorapi cu dungi şi jacheţică roz cu dungi. Eram un vis amandouă.

Cotropicea şi mucii

Adică Nora.

În fiecare dimineaţă, Nora are program de cotropit mama din dotare. Se suie pe mine, îmi bagă degetele în ochi, în gură, şi în special în nas. Mă muşcă mai uşor sau mai tare, uitându-se în ochii mei, să vadă cât suport. Mă ciupeşte. Mă trage de piele, că nu ştiu cum să zic altfel. Mă traversează. Mă trage de păr. Iar mă traversează şi se urcă iar pe mine. După ce ne-am lovit prima dată cap în cap, dă uşor cu fruntea de fruntea mea. Mă încearcă.

Târgul de animale, păsări, flori şi maşinării

Sau INDAGRA.

Mie îmi place la târg. Să casc gura şi să aflu chestii. Am mai spus. Aşa că azi, în a doua zi de Indagra, am îmbrăcat copilul gros şi am purces. Când am ajuns, şoc: parcarea plină ochi. Nu m-am aşteptat să fie atât de aglomerat. Am găsit un loc bun, că zâna mea e mereu la lucru, am montat căruţul, deşi m-am jurat că nu-l mai iau, am pus copilul în sling, şi năucă de minunile din jur, am luat la bătut târgul.