duminică, 30 august 2009

Auto-Autodiversificare

Pentru că multă vreme nu am avut net şi am fost ruptă de lume, de săptămâna asta am început, încet, încet să-mi reiau obiceiurile de fiinţă umană de secol 21. Adică să citesc ce n-am mai citit demult şi să frunzăresc netul.

N-am mai citit de mult ziarul copiilor; am luat-o metodic, cu articolele cele mai recente şi apoi cu cele mai vechi. Printre ele, un articol pe care altfel l-aş fi ocolit din pricina titlului Alăptat, dar până când?, de teama de a nu mi se da iar vreun verdict din ală tăios, dar bine documentat ştiinţific, cum că e bine să alăptezi doar până la vârsta x. Unde x e cuprins în intervalul 6-24 luni. M-am înşelat. Din primele paragrafe, am aflat un cuvânt nou: autodiversificare. Intrigată, cercetez blogul de care se pomenea în introducere şi citesc pe nerăsuflate ca pe cea mai bună carte poliţistă.

Şi nu neapărat pentru că m-aş fi amorezat brusc de acest concept, ci pentru ca am realizat de la primele rânduri, ca propriul meu copil se autodiversifică, fără ca mie să-mi treacă prin cap că e normal aşa, sau că există studii, discuţii, şi iată, bloguri, despre aşa ceva.

Conceptul e simplu, şi aici citez de pe blogul menţionat mai sus:

"Pentru că autodiversificarea înseamnă că bebeluşul nu mănâncă alimente pasate, piure de fructe, totul trecut prin blender aşa cum se obişnuieste (...). Şi atunci ce mănâncă bebe? Bucăţi mari de fructe, legume întregi fierte în abur, mănâncă exact ca un copilaş preşcolar. Mi-a fost greu să cred că e posibil la început, dar apoi mi s-a părut atât de logic (am căutat să văd când s-a inventat primul blender... 1922).
Autodiversificarea are câteva reguli simple, pe care noi le-am urmat cu uşurinţă până acum:
  • bebeluşul mănâncă singurel, sub supravegherea permanentă a unui adult şi decide cât vrea să mănânce, fără ca mama să il grăbeasca şi fără să "completeze" la sfârşitul mesei cu linguriţa
  • daca bebeluşul refuză un aliment, nu insistăm şi încercăm din nou peste câteva zile
  • primele legume şi fructe oferite sunt moi (testul cel mai simplu, să zdrobiţi o bucată cu limba în cerul gurii); i le dăm bebeluşului în formă de baton sau intr-o formă "cu mâner" (cum ar fi broccoli); după ce bebeluşul are pensa digitală, îi putem da alimente tăiate în bucăţele mai mici.
  • evident, nu adăugăm sare sau zahar în pregătirea legumelor şi fructelor; nu îi dăm fructe şi legume cu care bebeluşul se poate îneca (alune, mere)
  • dacă ii oferim bebeluşului alimente cu linguriţa, îl vom lăsa să o ia în mânuţă şi noi îl vom ajuta să o ducă la guriţă."
Noi am început diversificarea târziu, pe la 7 luni, din două motive: mi-a fost mie greu să renunţ la alăptatul exclusiv şi eram în perioada de mutare şi nu aveam timp şi linişte suficiente ca să mă pot ocupa de mesele ei aşa cum trebuie. Nici când am început n-am făcut-o clasic. I-am dat întâi fructe crude, cereale, iaurt, apoi legume fierte și la urmă carne. Dintre toate, a acceptat cel mai bine fructele, cerealele şi iaurtul, cu legumele fierte şi carnea nu ne înţelegem nici azi. I le-am făcut pasate, evident. Amestecate şi zdrobite în ultimul hal.

Nora e mâncăcioasă şi foarte, foarte pofticioasă. Chiar dacă era sătulă, se uita lung şi rugător la bucăţica pe care o ai în mână sau în furculiţă. Aşa i-am dat prima dată peşte. Gătit normal, ca pentru adulţi. L-am rupt bucăţele, l-am înşirat pe farfuria mea şi i l-am dat în gură. Spre uimirea mea, a preferat să se întindă ea la farfurie şi să mănânce ce apuca decât să deschidă gura să îi îndes eu. A doua zi, am făcut peşte pentru ea şi i l-am oferit pasat. Nici nu s-a atins de el şi a şi duhnit a balta vreo 3 zile, că s-a luptat ceva cu mine în procesul de îndopare. Mi-am zis că nu-i place peştele, deşi cu o zi înainte mâncase cu mare bucurie.

Apoi, a început să refuze cerealele la linguriţă. Îi plăceau la gust, dar probabil o enerva procesul hrănirii aşa. Prin urmare, i le-am făcut mai subţiri şi le bea. Oricum, ea e campioană absolută la băutul din pahar. Am cumpărat biberonul ăla şmecher absolut degeaba.

Acum vreo două săpămâni chiţăia de foame într-o dimineaţă şi eu nu-mi găseam mâinile să fac piureul mai repede (piure de banane cu piersică). Am montat-o în scăunel şi i-am oferit un capăt de banană să aibă ocupaţie până termin eu. Peste 3 minute, chiţăială din nou. Caut banana pe jos, mă uit în scaun, nicăieri. O mâncase! şi mai voia. I-am mai dat o bucăţică, şi de data asta m-am uitat şi eu cum face: o roade cu dinţii de jos (adică unicii ei dinţi), o strânge în pumn până se desprinde o bucăţică. Pe care bucăţică o îndeasă în gură cu cealaltă mână. Şi apoi o mestecă de zor, bagă la "măsele" şi la sfârşit o înghite. Din trei astfel de mişcări termină cam 4 cm de banană. Bine, îi era şi foame :D

Şi cam de atunci am început să-i dau bucăţele de mâncare: fasole fiartă, cartof cubuleţe, ficat de pui (ce bucurie a fost pe ea, nici nu vă imaginaţi), fructe felurite, ce să mai, cam de toate. Singurele care mai sunt pasate astăzi sunt oul cu brânza de vaci şi cerealele.

La fructe se vede bucuria aceea imensă în ochii copilului. Cel mai de efect este pepenele roşu (Diana ştie :D), apoi pruna, uşor decojită ca să simtă gustul dulce, apoi banana, mărul tăiat feliuţe, para, piersica şi cam toate fructele de sezon. Trebuie să găsesc o metodă să-i dau struguri, eventual o să sparg eu bobul, ca să nu se înece.

Pentru că da, îmi e frică să nu se înece. Şi cu toate astea, nu s-a înecat niciodată. Aşa cum scrie şi în articole, dacă nu poate să înghită o bucată mai mare, o scuipă. Are aşa un icnet scurt şi apoi "livrează" bucăţica.

Ca mod de organizare a mesei, fructele se servesc pe jos în bucătărie, iar mâncarea în scăunelul de masă. Deocamdată avem un scăunel de împrumut care nu ajunge la tăblia mesei. Dar când o să-l recuperăm pe al nostru, o să fie mult mai bine. O să-l spăl probabil zilnic, dar o să fie mult mai natural aşa.

Deocamdată, nu poate să apuce cu degetele ca omul, apucă cu pălmuţa şi astfel îşi umple pumnişorii cu bucăţele. Dar cred că mâncatul în felul ăsta îi va dezvolta mai rapid capacitatea de a prinde între arătător şi opozabil.

Cam asta ar fi experienţa mea. Încă o dată, sunt surprinsă de copilul meu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am puterea s-o ascult şi să înţeleg ce îmi transmite. Este evident că ştie mai bine. Nora se auto-autodiversifică.

sâmbătă, 29 august 2009

Nu pot aşa

Mă simt obosită. Foarte obosită. Mă oboseşte permanenta luptă cu mine şi cu ceilalţi. Vreau prea multe şi totuşi nu vreau nimic. Vreau multe de la mine şi nu vreau să-i deranjez pe ceilalţi. Vreau să am puterea să nu am nevoie de nimeni. Mă supăr pe mine când nu reuşesc. Şi rămân supărată mult timp. Apoi îmi fac un cadou, ca în orice cuplu care se respectă. Atunci mă iubesc din nou şi reuşesc să mă găsesc din nou frumoasă şi deşteaptă.

Mi-am luat un cuţit nou de la IKEA. Foarte bun, minunat chiar. Asta drept împăcare pentru că o săptămână întreagă am avut ajutor în casă şi eu n-am făcut mai nimic. Aha, deci nu sunt chiar aşa independentă cum voiam. Pus bot, întristat brusc, cumpărat cuţit, zâmbit din nou.

Timp de două săptămâni, soră-mea n-a fost acasă, plecată cu Sofi cu tot. Mi-am spus că o să mă descurc, că până la urmă, nu-i normal să stau pe capul ei toată ziua doar pentru că eu sunt singură şi simt nevoia de companie. N-am reuşit. Am sunat-o zilnic. Acum sunt supărată rău pe mine şi nu ştiu cu ce cadou m-aş putea împăca. Am aşa o idee... Mă duc la BIFE săptămâna viitoare.

Trebuie să demonstrez, mie şi altora, că pot trăi singură. Că pot să-mi construiesc o viaţă de una singură. Că nu depind de nimeni. Că pot. Că nu e greu. Ba dimpotrivă.

Uneori stau şi mă gândesc că problema mea nu este reală. Că şi măritată (mă rog, într-un cuplu, nu neapărat formalizat), dacă aş fi, aş fi tot singură toată ziua, că bărbatul probabil ar munci. Nu ţine.

Oricât n-aş vrea eu să accept, existenţa unui bărbat îţi dă un sens. Un alt sens. Găteşti nu ca să te hrăneşti, ci ca să bucuri pe cineva. Speli şi calci nu ca să fii curat, ci ca să ţi se încânte privirea. Eşti frumoasă nu pentru că ai mineralele potrivite, ci pentru că îţi strălucesc ochii. Zâmbeşti pentru că sufletul îţi râde. Cânţi nu pentru a distra copilul, ci pentru că aşa îţi vine.

Chiar dacă aş sta singură toată ziua şi aş face exact aceleaşi lucruri pe care le fac acum, le-aş face altfel, ştiind că la sfârşitul zilei vine răsplata mea. Acum, când adoarme Nora, nu se întâmplă nimic. Nu aştept nimic. Nu trăiesc nici o nerăbdare.

Mă păcălesc singură crezând şi luptându-mă cu mine să cred că se poate trăi aşa. Nu se poate. Dacă pun în balanţă plusurile şi minusurile vieţii de mamă singură, mie îmi dă cu minus. Pentru mine e nefiresc. E incomplet. Lipseşte ceva. Şi orice lucru pe care îl fac ca să mă prefac că e totul bine, îmi cere un efort imens. Care mă oboseşte. Rău.

miercuri, 26 august 2009

Primele 17 zile

După ce am născut, când am ajuns acasă mi-am dat seama că sunt mult prea zăpăcită de cap, de hormoni, de stres şi de spaime ca să mă mai pot baza pe memoria proprie sau colectivă. Prin urmare, pe un frumos carneţel, am început un mic jurnal tehnic, cu ore, date, fapte. Nu are nimic frumos, romantic sau sentimental, dar oferă o bună imagine a vieţii de imediat după naştere.

Ziua 3 - 10 decembrie 2008

6:00 Supt spital
9:30 Supt spital
13:30 Supt 1/2 (adică doar un sân)
17:00 Supt
20:00 Baie
20:30 Supt 20'
23:00 Supt 15'
23:32 Supt
24:40 Supt 15'
02:25 Supt 30'+schimbat kk
03:10 - 04:05 :( (probabil urlat rău)

Ziua 4 - 11 decembrie 2008

04:05 - 06:30 - Somn! cu foială
06:30 - 07:15 - Supt
Somn pe piept
08:30 - 9.00 Supt
Plâns rău
? - 10:00 Supt
Plâns rău cu forfoteală la burtică
11:10 - ? ?
15:08 - 15:25 Supt
16:05 - Supt biberon 30 ml (când a intrat în scenă biberonul înseamnă că începusem să mă mulg)
19:00 - 19:25 Supt
Somn bun
22:14 Supt până la 22:50
Foială cu scâncete
24:10 - 24:40 Supt
02:30 - Trezit urlat
3 şi ceva iar mâncat, sughiţat, urlat, supt... la 4 schimbat kk, culcat aproape de 5, trezit 06:20, supt, schimbat kk, biberon ?ml

Ziua 5 - 12 decembrie 2008

07:05 - 09:30 Somn bun
09:30 - 10:20 Bibe 40 ml + supt x 2
Somn bun
13:00 - 13:30 Supt+bibe 25 ml
Somn
15:00 - 15:30 Supt
Somn
18:30 Baie, supt 19:15
21:23 Supt, kk 10:15
Somn
01:45 Bibe 40 ml + supt + kk 02:45
03:15 Puţin supt
05:00 - 05:30 Supt

Ziua 6 - 13 decembrie

05:30 - 08.00 Somn
Schimbat kk, supt, sughiţ până pe la 9
10:30 Supt, kk, 11:30
Somn
12:30 Bibe 40 ml, kk 13:00
Somn
16:15 - 17:00 Supt, kk
Somn
19:00 - 20:30 Baie, supt, kk, foială, supt puţin 21:15
Somn bun
24:30 - 24:45 Supt
03:00 Bibe 50ml, kk, supt 04:00

Ziua 7 - 14 decembrie

Somn de pe la 5
07:00 Supt 15'
07:45 - 08:20 Supt
11:30 - 12:15 Supt, schimbat pp
15:52 Trezit, schimbat nu kk, supt 16:10
19:00 - 19:45 Baie, bibe 40ml, foială, plâns, supt puţin până pe la 21:00
23:30 Bibe 40 ml, dureri burtică
24:30 kk, supt 01:00
03:00 Supt până pe la 04:00
Somn până la 07:00

Ziua 8 - 15 decembrie

07:00 - 07:30 Schimbat, supt
Somn
10:50 - 11:20 Supt
Foială, sughiţ 12:15
13:50 - 14:15 Supt, schimbat, oki (îi înflorise conjunctivita căpătată la spital)
15:02 Schimbat kk, supt 15:45
19:00 - 20:00 Baie, foială, plâns, supt
23:30 - 23:50 Supt
02:25 - 03:00 Supt, schimbat, foială până pe la ...
04:45 Kk, supt 05:00

Ziua 9 - 16 decembrie

07:00 - 10:15 Somn
Supt, kk, oki 11:40
Somn
14:00 - 15:00 Supt, kk
16:00 Supt, kk
19:15 - 20:30 Baie, foială, plâns, supt
Somn
23:30 Supt
01:30 Schimbat kk
03:00 - 03:30 Supt
06:00 Supt, kk
Foială la greu + plâns

Ziua 10 - 17 decembrie

Deja mă specializasem, scriam numai esenţialul, că Nora începuse perioada aia de plâns rău de tot.
08:00 Schimbat kk, supt
11:30 Supt, kk
14:30 Supt, kk
18:00 Supt, kk
21:00 Baie, supt, kk
23:00 Supt, 24:00 supt
03:30 Supt, kk, BURIC !!!
05:45 Supt, kk

Ziua 11 - 18 decembrie

9.15 Supt, kk
13:15 Supt, afară, oki... 14:30
17:30 Supt
20:45 - 22.15 Baie, kk, oki, supt
01:45 Schimbat, supt
04:15 Schimbat, supt
06:30 Supt puţin
09:15 Supt, kk

Ziua 12 - 19 decembrie

09:15 Supt, kk
Foială, sughiţ
10:45 Supt puţin
11:30 Supt puţin, kk
12:00 - ? Somn : ) (probabil a adormit repede şi a dormit bine)
15:30 Supt, schimbat, afară
17:00 Supt puţin
20:00 Baie, kk, supt 21:00
24:45 Schimbat, supt
02:45 Supt
05:15 Schimbat, supt
07:30 Schimbat, supt

Ziua 13 - 20 decembrie

07:30 Schimbat, supt, sughiţ
Frichineală+supt până la 10:00
13:30 Supt, kk
15:00 Supt, schimbat
18:00 Supt, kk
22:00 Baie, supt, kk
02:00 Supt
04:45 Supt, schimbat
06:15 Schimbat, kk, supt

Ziua 14 - 21 decembrie

11:00 Schimbat, supt
12:30
Schimbat, supt puţin
15:00
Schimbat, supt, kk
17:30
Schimbat, supt
21:45 Baie,
schimbat kk, supt
23:50 Vomitat : (
03:00
Schimbat, supt
06:00
Schimbat kk, supt
08:30
Schimbat, supt

Ziua 15 - 22 decembrie

09:30 Sughiţ
12:15
Schimbat, supt
13:47 Preotul moliftă + Bella (a venit părintele să ne citească, mie şi Norei, si mâtza a stat şi ea sub patrafir)
15:30
Schimbat, supt
16:00 - 17:00 Plimbare+caca mare sosire
18:45 Baie, schimbat kk, supt
22:30 - 24:30 Schimbat, supt, sughiţ, foială, burtică
03:00
Schimbat kk, supt
06:00
Schimbat, supt

Ziua 16 - 23 decembrie

06:00 - 10:00 Urlat rău, durut burtica, colici?
Somn până la 12:00
12:00 - 15:30 Schimbat, oki, supt, colici, dureri burtică, urlat rău
17:45 Schimbat, oki, supt
20:45 Schimbat, supt, oki
00.00 - 01:00 Schimbat, supt
04:00 - 06.00 Schimbat, supt, foială, burtică, urlat rău, etc

Ziua 17 - 24 decembrie

08:45 - 10:00 Schimbat, supt, oki
11:20 Schimbat kk
12:00 Supt
15:30 Schimbat kk x 2, oki, supt, afară
17:00 Supt, sughiţ, burtică, etc
20:15 Baie, supt, oki
00.00 Schimbat, supt
04:00 Schimbat kk, supt
06:00 Schimbat, supt

Concluzii: Nora dormea ocazional mai mult de 2 ore jumate. Am alăptat-o la cerere, numai la cerere, şi oricât de des. Biberonul a ieşit din scenă după vreo săptămână, când m-am reglat eu. Nora a plâns mult de tot, doar că nu mai scriam eu, să nu mă deprim.

Cam aşa a fost începutul.

Răspiua pe bune

De data asta, chiar am net. Al meu, al meu, nu de prin vecini. Sunt datoare cu sfârşitul de la povestea alăptării şi cu jurnalul Norei pentru toate proaspetele mămici, dar acum, cu dedicaţie specială pentru Maria Mirabela.

De mâine.

marți, 11 august 2009

Frustrare maximă

Deci io cedez nervos. Îi urăsc pe ăştia de la RDS. Nu am net nici acum. Prind câte o liniuţă de semnal wireless de undeva de prin vecini, şi numai dacă stau chircită şi cu mâna pe post de antenă. De la sormea nu mai pică nimic, nu ştiu de ce, iar timp n-am decât seara, deci nu pot să mă duc la ea peste zi să mă destrăbălez în eter.

Nu vă puteţi imagina ce frustrată sunt. Maxim.

sâmbătă, 8 august 2009

Alăptarea Norei

Pentru că este săptămâna alăptării, am zis să povestesc şi eu experinţa alăptării micuţei Nora.

Eu am privit, şi privesc încă, actul alăptării ca fiind unul extrem de firesc, în care nu există „nu se poate”.

În timpul sarcinii, întrebată cum o să nasc, am răspuns de fiecare dată, „dacă se poate, natural”, iar la întrebarea rostită cam cu o jumătate de gură „o să alăptezi?”, am răspuns dsec, "cât o să pot". Deşi de regulă, am obiceiul să studiez îndelung subiectele care mă interesează, în ceea ce priveşte alăptatul, am trecut cu destulă uşurinţă peste subiect. Nu din indifenţă sau ignoranţă, dar speriată că nu voi duce nici această sarcină până la capăt, m-am abţinut să mă gândesc la ce va urma după cele nouă luni.

Când eram însărcinată în luna a cincea, a născut sora mea. Ea a avut de tras o mulţime după naştere şi printre alte probleme, s-a lovit şi de o alăptare dificilă. Soficu a avut icter, prin urmare mai mult dormea decât mânca, apoi soră-mea s-a internat din nou în spital şi o săptămână s-a muls şi făceam naveta între casă şi spital să hrănim bebica cu biberonul, apoi când s-au reunit, s-a depresat soră-mea şi n-a mai avut lapte. Timp de trei luni s-a chinuit aşa şi până la urmă a renunţat.

În tot acest timp, am citit site-ul şi forumul LLL şi pe faţă şi pe dos, doar, doar, s-o pot ajuta cumva. Cam atunci am aflat eu tot felul de chestii interesante despre alăptat. Că de exemplu, stomacul bebeluşului la naştere e cât o mărgică de sticlă, deci nu-i trebuie 60-90 ml de lapte, ci îi ajunge o linguriţă. Tot de acolo am aflat că în cazuri grave, pentru restaurarea producțţei, metoclopramidul face minuni. Luate în doză masivă, porneşte lactaţia la femeile care înfiază şi vor să alăpteze. Sau că nu e bine să bei ceaiuri stimulante înainte de a porni lactaţia propriu zisă şi de a fi desfundate canalele, că uite aşa se face mastita din om sănătos.

Apoi am născut eu.

Într-o luni dimineaţă, la 6 şi un sfert. Pe la 9, când am putut să mă ridic şi să umblu de colo-colo, m-am dus să-mi văd odoru’. La neonatologie, o mulţime de mămici, aşteptau copiii. M-am aşezat şi eu la coadă, că oi căpăta şi eu ceva stând acolo. Când mi-a venit rândul, am bâguit că eu am venit s-o văd, că am născut de dimineaţă şi n-am apucat s-o văd şi să ştiu dacă e bine. A, păi luaţi-o, că e ora de alăptat. Am luat boţul ciufulit şi m-am dus cu paşi neîncrezători spre camera de alăptat, sau mă rog, în direcţia în care se îndreptau toate celelalte mămici cu puii în braţe, Am avut timp de o poză pe hol, fi-mea dormea dusă.


Mă duc la şezătoare (cam aşa arătam cu toatele), lapte ioc, fi-mea dormea tun. Am profitat de timpul ăla ca să mă uit la ea şi să mă minunez de cât e de frumoasă. La fel de zâmbitoare am dus-o înapoi, cu promisiunea că revin la 12 şi poate nu mai doarme. Vezi să nu. Lemn. La 3 la fel. La 6 am cerut să-i facă ceva s-o trezească. A desfăşat-o, a ciupit-o de nas, a deschis un ochi supărat, s-a culcat la loc. La 9 a prins prima dată sânul. M-a durut până în adâncuri. A tras puţin, nu cred că a înghiţit ceva, dar nu m-am împacientat Ştiam că ne vom descurca. Orice ar fi.

Va urma.

miercuri, 5 august 2009

15 puncte

Adică maxime. Adică atâtea câte trebuie. Adică de marţi sunt pe şosele.

Mulţumesc celor care au avut un gând bun şi pentru mine.

Răspiua

Sau pe-aproape. Încă n-am net, merg pe wireless-ul destul de slab de la soră-mea. Că ăştia de la RDS n-au mai avut încă un modem când au venit azi să monteze la ea. Aşa ca eu mai aştept. Sper să nu pierd şi bruma de semnal care vine de la ea. Tot e bine.

Ca să fiu scurtă, scurtă, că-i târziu, mâine (de fapt azi) mă duc să dau examen să-mi iau permisul mai devreme. L-am picat deja o dată. Aşa că puteţi să ţineţi pumnii la un biet pieton amărât lovit de ghinioane ca recolta de grindină.

Good to be back.