O să scriu un post scurt, fără prea multe detalii, doar ca să notez prin ce psihoză cumplită trec. Nu vreau să fiu foarte explicită ca să nu sperii alte femei singure şi să le treacă prin cap aceleaşi grozăvii ca mie.
De la o vreme încoace, mi-e frică de hoţi. Şi nu orice fel de hoţi, ci din ăia groaznici, care intră noaptea în casă şi mă omoară. Filmul se derulează la fel, cam în fiecare seară: mă bag în pat pe la 12, citesc până la 1 spre două, apoi închid lumina şi dau să ma culc. Pâr, pâş, pâş, poc. Zgomote prin casă. În prima jumătate de oră, toate zgomotele au o explicaţie logică.
Apoi, raţiunea mă părăseşte şi se instalează psihoza, că nu-i pot spune altfel. Scenariul este că intră prin balcoane, chiar dacă geamurile sunt închise. Prin camera Norei, că iar nu mai ştiu dacă am încuiat uşa care dă în balcon. Şi uite aşa stau cu urechile ciulite încă vreo oră, timp în care mă trec toate transpiraţiile şi mă gândesc la cele mai cele atrocităţi.
Cel mai greu e să mă dau jos din pat, pentru că m-aş putea întâlni cu hoţii. Aprind luminile rând pe rând, până le aprind pe toate. Verific toate uşile şi toate geamurile. Nu că m-ar linişti, că dacă e, acum sunt în casă, ascunşi pe undeva. Şi mă pun la pândă. Stau ghemuită pe canapea, înfofolită în pături, cu laterna alături (o Maglite d'aia mare, bună de armă albă, la o adică). Până pe la 4. Ca prin minune, zgomotele încetează sau au din nou explicaţii logice. Mă duc să mă culc aproape de 5, las luminile aprinse şi dorm cu lanterna sub pernă.
E cumplit prin ce trec. Aproape în fiecare noapte. Argumentele raţionale nu funcţionează, sau am contraargumente imbatabile. Tortura se petrece practic în mintea mea, lupta crâncenă dintre imaginaţie şi realitate. Nu mi-a fost niciodată frică de hoţi sau de întuneric sau de noapte. Am dormit luni întregi singură şi nu mi-a trecut prin cap aşa ceva. De când m-au călcat hoţii astă vară, duminica, în amiaza mare, nu mai am odihnă. Nu eram acasă, dar sentimentul acela de violare a spaţiului intim, răscolirea din casă, neputinţa mi-au luat liniştea.
Daţi-mi un sfat. Şi nu-mi ziceţi să iau o pastilă, ceva, că poa' să vie hoţii şi io să nu-i aud.
Cred ca singura solutie e sa faci niste exercitii de daramare a psihozei cu ajutorul unui profesionist, pt ca ei au tehnici pe care le aplica repetitiv in astfel de situatii.
RăspundețiȘtergereTe inteleg perfect, eu am avut spaime asemanatoare (poate nu la fel de intense, dar pe-aproape) in perioada cand abia o nascusem pe Maria si soata imi lucra de noapte. Casa era noua, mare, zgomotele straine ... eram la fel ca tine, cu lanterna in mana si parul ridicat pe sira spinarii ... :(
Eu tot in urma unei experiente cu hotii am ramas cu aceasta teama, chiar si cu sotul si copilul langa mine, in pat. Acelasi sentiment de violare a intimitatii ma macina.
RăspundețiȘtergereIn timp am invatat sa-mi domin teama. Inca invat!
Nu dorm niciodata cu usa de la dormitor inchisa. Daca ma apuca teama in mijlocul noptii, cand e o liniste mormantala, deschid televizorul cu sonorul ""taiat si stau si ascult toate zgomotele posibile.
Stau la etajul 1, iar cand geamul e deschis sa aerisesc nu plec din camera.
Daca te uiti la seriale gen CSI, MInti Criminale samd ar trebui sa renunti o perioada.
O intrebare: si daca, cumva, prin absurd, hotul intra pe usa sau pe geam, ce ai putea face?
E tare nasol, te inteleg! Dar nu poti sa stai asa...Iti recomand si eu ajutor din partea unui specialist (desi nu stiu de unde ai putea sa-l iei) sau roaga o prietena/mama sa stea cu tine o vreme. Nu e o solutie decat temporar, dar poate te ajuta...
RăspundețiȘtergereSau fa ceva investitii care sa te linisteasca: schimba usa, yala, mai pune o siguranta, cumpara un sistem de alarma. Stiu ca e scump, dar macar intereseaza-te ce alternative ai. Macar vei avea senzatia ca faci ceva.
Cred ca tocmai am pierdut mesajul. Pe scurt:
RăspundețiȘtergere1. Ajutor specializat daca nu se rezolva de la sine
2. Roaga o prietena/mama sa stea o vreme cu tine
3. Investeste in siguranta: schimba usa/yala, cumpara un sistem de alarma (nu tre sa fie cel mai scump)
4. Lasa o lumina/doua aprinse daca te ajuta.
eu zic sa faci sfestanie (tot te-ai mutat in casa noua); si sa zici seara o rugaciune chiar in sensul asta (cred ca exista una, o s-o caut si-o sa ti-o trimit); sau si mai simpplu, zi intr-una Tatal nostru sau Doamne miluieste-ma, cind auzi zgomotele mai tare si simti ca incepe frica sa te stapineasca...
RăspundețiȘtergerechiar daca nu crezi, o sa vezi ca functioneaza, in cel mai scurt timp... eu inainte de psiholog, incerc sa-i indrum pe toti prietenii mei catre un Preot; el nu numai ca intelege sufletul, dar il ajuta iubindu-l, spre deosebire de un psiholog, care o face din alte ratiuni... sigur, daca e cazul,se poate ajunge si acolo, dar eu nu cred ca la tine e cazul de asa grav...
eu am aceleasi spaime si manifestari cand sunt singura.
RăspundețiȘtergerein seri d-astea ma tratez cu ceai de tei cu miere.
Dragele mele, va multumesc pentru sprijin si incurajari. Singurul lucru la care nu m-am gandit a fost sa ma duc sa ma caut.
RăspundețiȘtergerePentru ca in rest, am usa noua, blindata cica, sistemul de alarma nu-l pot folosi cind sint in casa, pentru ca senzorii sunt in camere, sfestanie am facut in a treia zi de cand m-am mutatat, ma rog sa ma elibereze Dumnezeu de spaima asta, iar in loc de ceai de tei, ma imbat, beau o bere intreaga.
Dar nimic nu functioneaza. E la cap. Azi noapte, inainte de a ma culca, am verificat toate usile si tpate geamurile si cind m-au apucat pandaliile imi tot repetam ca totul e bine inchis si ca nu are cum sa intre nimeni. Si asa am reusit sa dorm.
Uite ca la CSI nu m-am gandit :D
Si daca intra hotul, am de gand sa vorbesc cu el, sa-l intreb ce vrea, si il rog sa nu-i faca nimic Norei.
Eu te inteleg perfect cu frica asta pt. ca am trecut printr-un episod din ala de care iti imaginezi tu. Adica la 2 noaptea, cu geamurile larg deschise (era vara si ff cald) am auzit zgomote pe balcon, initial credeam ca e vantul si fosnaie sacii cu gunoi si ce mai aveam noi pe-acolo ... dar erau 3-4 paers. care incercau sa deschida plasa de tantari ... incet sa nu faca zgomot. Eu adormisem pe canapea in sufragerie, iar sotul era in dormitor. Trebuie sa mentionez ca eram gravida in 4-5 luni. Am inceput sa tip si atunci s-au speriat hotii si au luat-o la fuga ... de frica ma ghemuisem pe canapea si tipam ca disperata, imi era firca sa fug in dormitor tocmai pt. ca ma gandeam ca poate sunt mai "profesionisti" si au pistoale ceva si cum vad vreo miscare trag. Nu e de glumit, nu e imaginatia mea, nu am vazut filme de genul asta, ci e ceea ce vad zilnic la TV la stiri. Nu vreau sa treaca nimeni prin ce am trecut eu atunci. Concluzia: vara, iarna, cald sau nu ... de cum da intunericul inchidem jaluzelele (din alea de lemn, solide) si ma baricadez in casa. Nu am sentimente nocturne de care zici tu decat ff rar. Si gandul meu cel mai negru e acum, cand avem fata, sa nu ii faca rau copilului in caz ca ... Doamne fereste!
RăspundețiȘtergereMda...nasol mai Ale.Nu stiu daca are sens sa te duci la un specialist, cred ca se poate rezolva si fara ei.Pur si simplu nu te mai gandi la asta, nici macar la cum sa o rezolvi.Nu te mai gandi ca vin hotii.Si imbarbateaza-te ..zi si tu in gand...si daca vin hotii ce?Tot felul de catastrofe se pot intampla, nu poti prevei totul.Si eu am niste mici obsesii cu cutremurul si eu singura in casa cu copilul.Mi-a mai trecut de cand m-am gandit ca daca e sa vina cutremurul, si cu cineva in casa si fara..tot nasoala e treaba. :D Nu esti o femeie singura, poate si daca renunti la gandul asta de "sunt sibgura" o sa iti treaca fricile.Am citit si postul cu zodia capricorn, si eu sunt in aceeasi zodie si asa suntem.Iubim oamenii dar ne e mai bine singure ;)Kisses ;)
RăspundețiȘtergereEu cred ca starea ta are legatura si cu sentimentul de nesiguranta in general : ai probabil mereu in minte ca tot timpul esti numai tu singura cu Nora, si probabil ca noaptea, cand suntem mai vulnerabili (intuneric, oboseala), aceasta nesiguranta se amplifica.
RăspundețiȘtergereEu, una, incerc sa ma obiectivez cat mai mult in astfel de situatii, cand simt ca imi scapa controlul, sa judec totul cat mai la rece si uite ca asa, dandu-ma un pas inapoi, reusesc sa ma linistesc in cele din urma. E valabil in situatii din acestea (noaptea singura cu bebe) si nu numai. Ai incredere - o data ce te-ai asigurat cu o usa durabila si ai pregatit casa intr-un mod rezonabil, nu trebuie sa te mai gandesti la ce e mai rau. Adica, obiectiv vorbind, ti-ai facut tema.
Acum, planul subiectiv si cel mai important: un gand ce revine imi spune ca oboseala si orele inaintate amplifica temerile, cel putin in cazul meu: toate sunt mai negre, mai greu de cuprins si descurcat cu ele. Daca ai incerca o odihna de mai devreme o perioada, o reasezare a sistemului nervos prin mai mult somn? Tu stii daca si cum aceasta sugestie poate fi implementata.
Dar pana una, alta, gandeste-te cat esti de TARE pentru ca ai grija in totalitate de fetita ta - faci fata unei provocari extraordinare! Si nu esti singura, sigur mai ai pe cineva apropiat implicat, prietene gata de ajutor, cunoscuti cu probleme similare (chiar daca unii numai internauti! de exemplu, eu :-)! )
Deci, ESTI PUTERNICA SI NU ESTI SINGURA! In primul rand, e Nora, care absoarbe totul de la tine acum. Nadina face la fel. Daca inchizi sirul gandurilor nelinistitoare, poate poti simti cum iti trnasmite si ea starea ei de bine naturala, de care un bebe se bucura inca. Eu ma uit uneori noaptea la Nadina si, pe cuvant, imi transmite din linistea ei - e fantastic! Doarme bine, respira usor, aproape ca ma invita la somn.
Apoi, uite cate ganduri bune se indreapta spre tine prin acest blog! Sigur sunt persoane care abia asteapta sa te auda, vada, pe tine si fetita ta. Pai asta e deja un mix fantastic si tonifiant! Am invatat si eu asta de curand, uneori ne credem mai singuri decat suntem de fapt. Tu stand cu Nora majoritatea timpului, esti extrem de solicitata, ca si cum ai avea un job placut vreme de 24 ore/zi, si asta te ajunge uneori.
Eu zic asa: acorda-ti niste nopti cu odihna pe interval mai lung, un somn inceput mai devreme si poate, astfel, de mai buna calitate (inspira-te de la Nora! :-) Se spune ca intre 11 pm si 2 am e somnul ce reface cel mai bine organismul). Macar cateva zile, sparge rutina asta si vezi ce rezultate ai! Schimba niste piese in puzzle-ul asta care se compune la fel in fiecare noapte, cu un gand mai bun si de putere, caci ESTI PUTERNICA, si incearca sa faci niste exercitii de relaxare care sa iti induca somnul - astept sa ne impartasesti daca se schimba ceva. Doamne ajuta! Daca nu merge asa, mai vedem, dai de veste si mai cautam variante. Dar de rezolvat, se va rezolva!
CURAJ! Suntem aici. ;-)
Acum un an si jumatate, intr-un long weekend in Barcelona, am plecat din hotel cu noaptea in cap, a trecut pe langa mine un baiat pe scuter, mi-a smuls geanta de pe umar (in care aveam buletinul, cu care calatorisem, toti banii, cardurile, etc) Nu mi se mai intamplase niciodata asa ceva, nu mi se mai furase nimic. A fost un weekend foarte interesant, ce sa zic.
RăspundețiȘtergereDe atunci sufar ca si tine, desi locuiesc cu prietenul meu. Sar noaptea din pat sa verific daca am incuiat usa, daca am inchis geamul minuscul din baie, pe care abia ar putea intra o pisica, stau noaptea in pat cu ochii larg deschisi si imi inchipui cum ar fi daca ar intra acum cineva in dormitor si multe alte asemenea. Nu mai vorbesc cat de paranoica sunt cand merg pe strada.
N-am nici o solutie, din pacate, voiam doar sa-ti spun ca mai sunt si altii. Sper sa gasesti o rezolvare, poate o copiez si eu :)
Mutzufanica, ce frumos mi-ai scris! Multumesc. Mi-a mers la suflet si o sa-l recitesc din cind in cind, ca merge la orice, nu numai la spaime cu hoti. Iti multumesc inca o data!
RăspundețiȘtergereSi multumesc tuturor pentru ca ma sprijiniti si va ganditi la mine. Sper sa pot si eu sa fac acelasi lucru pentru voi, cand veti avea nevoie.
Eu am dormit cu o portavoce puternica langa pat acum vreo 2 veri, cat a fost plecat sotul meu, intre timp usa de la intrare a inceput sa scartaie, iar daca suntem singurele, tricicleta Mariei poate sa impiedice pe oricine intra pe usa neanuntat. :) Sau organizam capcane, ca in Singur acasa. :))
RăspundețiȘtergerePana la urma Ruxi are dreptate, totul porneste de la noi si poate schimbarea programului, cum spune Mutzufanica, va face minuni.
Iti doresc numai nopti linistite ! :)
ale, treci prin ce am trecut si eu dupa divort. adica am stat singura cam noua luni, doar eu cu fii-mea. si ajunsesem si eu sima duceam noaptea si verificam cele doua usi de vreo trei ori, le inchideam si rasinchideam. in fine, nu tine decat de tine sa treci peste asta, pentru ca altfel iti vine sa iti iei campii...
RăspundețiȘtergeresi stiu ca e stupid, dar la mine a trecut doar in momentul in care a inceput sa doarma Radu la mine. eram deja de atatea luni singura si ma saturasem.
plus ca cel mai mult imi era groaza de faptul ca poate patesc eu ceva si ramane copila singura. aici da psihoza! mai ales ca intr-o noapte mi-a fost rau de tot, am vrut sa chem salvarea dar mi-a fost groaza ca sunt singura si pana la urma am stat si am indurat pana s-a facut dimineata.
te inteleg perfect sa stii!