30

Gata, am schimbat prefixul. Anii 20 s-au dus. Cum ziceam acum câteva zile, mă simt mai degrabă tristă. Motive, multe.

Am avut mereu o teamă de anii 30. Zugrăviți ca fiind "floarea vârstei" unei femei, mie mi s-a părut că nu sunt altceva decât o mare gogoașă, glazurată frumos cu "cei mai frumoși ani", "floarea" sus numită și alte d'astea.

Absent motivat

Mi-am pierdut mințile, recunosc. De când cu vizita la târgul de handmade, ăia cu MacBookurile, m-am gândit eu că nu se poate să fiu io chiar așa netalentată la nimic.

Și a fost...

La mulți ani tuturor! Asta întâi de toate.

Iar acum să încerc să-mi aduc aminte cum au fost sărbătorile din anul ăsta.  Ca primă impresie, nu-mi place perioada asta pentru că mă ține departe de Nora. Alergătura, cumpărăturile, goana după cadouri, gătitul, nebunia generală, curățenia, și tot restul îmi răpesc din timpul de stat cu ea. Iar atunci când stau, sunt cu gândurile vraiște și preocupată de ce mai am de făcut.