vineri, 19 februarie 2010

Ce mai facem

Nici nu știu cu ce să încep mai întâi.

Cu Nora. E la fel de frumoasă și de veselă și în ultimul timp, cam plângăcioasă. Încă nu merge singură, dar merge din ce în ce mai bine ținută de mânuță. Merge agățată de picioarele mele. Dacă mă opresc, mă împinge să pornesc din nou.

E în greva foamei. Mănâncă puțin și rar, iar eu mă oftic de mor pe lângă ea. Încă suge.

Are 8.600 kg și 72 de cm. Asta pentru mamele complexate de copii babani. Ia poftim, a mea e cea mai mică. Are 8 dinți și 4 măsele.

Ieri a căzut în nas în tipul operațiunii de îmbrăcare și acum are o dungă vânătă pe față. Bănuiesc că știți ce cantitate imensă de mustrări de conștiință mi-am făcut și încă îmi mai fac.

Tot nu vorbește. Nu repetă nimic și uneori mă ignoră cu desăvârșire când o strig. Totuși înțelege ce îi spun, pentru că execută comenzi simple, de genul dă-mi jucăria, închide ușa, pune lucrurile la loc, pune aici, vino și alte d'astea. Spune nu, un soi de ne, de fapt și miam miam la mâncare. Nu zice mama.

Se joacă de pleznește toată ziua și a început să interacționeze mai mult cu Sofi. De fapt, amândouă s-au schimbat și se joacă împreună. Se aleargă și se ascund și râd cu gurile până la urechi.

Iar eu... eu sunt cam tristă. Dacă mă uit în toate postările de pe blog, în toate am fost tristă/ depresată. Deci nu am doar perioade, ci așa sunt eu, doar că uneori sunt mai adâncită în tristeți și nefericire. Dacă mă întrebi, nu știu să spun ce mă supără sau mă face nefericită. Am încercat să aflu și mi-am dat seama că aș fi exact la fel, chiar dacă s-ar rezolva sau schimba diverse lucruri.

Toate bucuriile pe care le am sunt efemere. Mă bucur o clipă și apoi revin la starea mea de absență. Să nu vă imaginați acum că lâncezesc toată ziua pe canapea și privesc deznădăjduită în gol. Nu, doar că nu am o stare generală de bine. Nu mă trezesc zâmbind că a început o nouă zi.

Fac cu disperare bijutericale, țopăi de una sigură când îmi iese ceva frumos și spun că ma las atunci când nu-mi iese cum am vrut sau primesc critici negative. Am o mulțime de gânduri când fac ceva pentru altcineva (adică majoritatea) - o să-i placă cu adevărat sau o să fie doar politicos? Dar mă chinui, nu așa, superficial... Apoi sunt într-o căutare continuă de complicățenii. Nuuuu. Nu mă mulțumesc cu lucruri simple, îmi trebuie cele mai complexe proiecte. Care u sunt însă și cele mai frumoase, și dup'aia iar sufăr că n-a ieșit frumos...

Uneori n-am chef nici de astea. N-am chef să scriu pe blog pentru că simt că nu am nimic de spus. Iar să mă plâng că-s deprimată? asta vreau eu să rămână consemnat? Nu. Și atunci prefer să nu scriu. 

Nici măcar sfânta terapie prin shopping nu funcționează. Azi mi-am luat pe pereche de cizme pe care mi le-am dorit toată iarna. M-am bucurat atunci, apoi încă puțin și cam gata... Și o poșetă. În care n-am făcut încă transferul. Asta ca să vă dați seama cât de gravă e situația.

Ce-am mai meșterit:

Brățară cu Fimo mov cu sclipici și sârmă argintată 

  Inelul tip bomboană
  Strugurașul tip dudă. A ieșit foarte frumos, doar că mai degrabă semăna a dudă decât a strugure, pentru că am făcut bobițele prea mari și prea egale.
Gogoșică.
  Inelul meu preferat, cu Fimo perlat și sârmă argintată.


3 inele colorate, Fimo perlat și sârmă aurită.

P.S. M-am amorezat de o pereche pe pantofi, dar nu-și merită prețul. Sunt 270 de RON și sunt de satin roșu. Zici că sunt condurii lui Dorothy.

14 comentarii:

  1. Sunt superbe biju-urile!!! Felicitari!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum faci minunile astea, draga Ale? Inelul acela preferat arata fabulos! Cat dureaza sa faci o minune din asta?

    Le vinzi?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca ai revenit. Eram putin trista ca nu mai scriai nimic. Sa nu fi trista, ai un copil minunat. Eu dupa ce am nascut am avut vreo 2 ani in care ma trezeam trista si am ajuns la concluzia ca nu am reusit sa ma bucur pe deplin de perioada aceea minunata. Acum profit de fiecare minut in care sunt cu fetita mea si oricat sunt de obosita sau de nervoasa, reuseste sa ma faca sa zambesc.
    Bijuteriile sunt grozave. Sunt de vanzare? Care sunt preturile? Imi place foarte multa bratara si inelele.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ptiu! Bine-ai revenit.
    Eu cred ca daca scrii despre starile tale te simti putin mai bine (cel putin te gandesti profund la ele, incercand sa le transpui in cuvinte). Sigur ai ceva de comentat zilnic (macar "aventurile" Norei)...

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai, sincer nu ma asteptam! Adica, ai luat-o de la zero si ies minunatiile astea??...Bravo, asta e talent! Si perseverenta! Si incapatanare! Si multa dragoste de frumos! Eu m-am indragostit de bratara aia! Stii de cand caut o bijuterie in culoarea aia? Fix culoarea aia? Sa nu te superi ca intreb...sunt de vanzare?

    RăspundețiȘtergere
  6. Mariamirabela, dureaza cam 10-15 minute, apoi copt vreo 20, apoi lacuit. Deci sub 45 de minute, in care mai mult astept.

    Nadia, tu ai dreptate si stiu si eu ca perioada asta nu se mai intoarce. Ma bucur, sa stii, de timpul petrecut cu Nora si inca ma bucur foarte tare. Mi-as dori sa stau tot timpul numai cu ea, sa ne jucam si sa ne dragalim. Sa mananace in joaca, sa nu ma mai amarasc ca nu baga mai nimic in gura si alte d'astea...

    Licurici, sa stii ca asa e, uite, acum, ca mi-am spus oful parca mi-e mai bine.

    Dragele mele, ma bucur nespus (si nu este o exagerare stilistica) pentru ca va place c efac. De cate ori daruiesc ceva, spun in prealabil: iti place, nu-ti place, zi ca e frumos, ca altfel ma deprim.

    Nu m-am gandit sa le vand pentru ca nu pot sustine o "productie". Le fac atunci cind am timp, nu-mi ies doua la fel, unele nu-mi ies deloc, e greu cu inelele pentru ca nu am masura si nu sunt reglabile, si tot asa.

    Daca aveti rabdare, pot sa va fac diverse chestii :D

    Ilana, movul e ceva mai deschis decat se vede. Nu e chiar asa dark.

    Inca o data va multumesc pentru aprecieri, ca tare bine ma simt :)

    RăspundețiȘtergere
  7. ce pacat ca esti trista si ca ai stari din-astea; probabil ca in mare parte ti se datoreaza faptului ca simti c-ai esuat in casnicie... insa as vrea sa-ti spun ceva; nu stiu daca ajuta sau nu; eu il cunosc pe fostul tau sot; lucrez in domeniu; nu numai ca nu te merita, dar mi se pare un noroc pentru tine ca ai scapat de el asa de repede; stii cum te vad eu, desi te cunosc foarte putin; adica doar din ce scrii si te-am azut o data "live" la lansarea lui Firicel; esti o femeie foarte frumoasa, desteapta (cel putin din cum reiese ca gindesti din ceea ce scrii), talentata (din ceea ce faci; te admir si te invidiez sincer pt minunatiile astea si pt casutele de turta dulce); ai un copil extrem de frumos, ai un cuibusor al tau; ai cam tot ce-i trebuie unei femei; iti lipseste doar omul caruia sa-i dai dragostea ta; si care sa-ti raspunda cu a lui; dar sint convinsa ca va veni si asta in viata ta, doar ca tu esti acum prea "incremenita in proiect" ca sa te lasi sa iesi la iveala asa cum esti cu adevarat; si poate e normal; acum vei fi tentata sa sufli si in iaurt...
    m-am gindit doar sa-ti spun si eu lucrurile astea, ca poate conteaza un pic pentru tine...

    RăspundețiȘtergere
  8. Deci imi plac foarte, foarte, foarte mult !
    Ai talent, nu gluma !
    Si rabdare !

    Tu macar esti perseverenta, eu oscilez ingrozitor ca stari de spirit si activitati lasate pe juma` ... ori sus-sus de tot in hohote de ras, ori sub pamant acoperita cu straturi de sentimente grele ... si aiurite.

    RăspundețiȘtergere
  9. Corina, nu cred ca de-acolo mi se trage :D Uneori ma gindesc ca sunt asa de libera sa fac ce vreau, cind vreau, cum vreau, incat un barbat m-ar incurca teribil. Stiu ca e o situatie nefireasca, dar mi-e atat de bine asa incit nici nu ma gindesc sa ma mai incurc cu vreun barbat. Sau nu la nivel de convietuiure sau mariaj.

    Cel putin asa gandesc acum, si nu din pricina ca suflu si-n iaurt, ci pentru ca mi-e mult prea draga libertatea de acum.

    Si sa stii ca si io imi spun uneori ca ce bine ca am scapat de el, mai ales cind il vad haotic si de neinteles, asa cum este de ceva vreme. Asta e, nu mai e, dar nu lesin de suparare.

    Cel mai ciuda mi-e pentru Nora, dar decit sa se poarte asa cum se poarta cand vine s-o vada, mai bine ma lipsesc. Iar efectul negativ principal il are asupra mea. Ma irita, ma contrazice, imi ignora interdictiile, face cum il taie capul si n-are nici o urma de instinct. Deci decat asa, mai bine lipsa. De cate ori pleaca, ne linistim amandoua :D

    Nu prea am vorbit despre asta, adica n-am scris pe blog, ca-s penibile lamentarile astea legate de fostul sot, dar continua sa ma dezamageasca. Nu stiu cum mai pot fi surprinsa dupa atata vreme, dar iata ca ma lasa mereu cu gura cascata cu gogomaniile, indiferentele si iresponsabilitatile lui.

    Ma rog, asta e. A fost.

    Loristiuj, ma bucur ca-ti place duda.

    Mamagiuliei, perseverenta nu-mi lipseste. DAr sa stii ca pot trece si zile fara sa mesteresc nimic. Si apoi ma apuca brusc. Ca talent... Nu ma consider talentata, si nu fac pe modesta. Multe modele sunt inspirate de pe net si asa cum spuneam mai demult, copiez cu succes. Cand incerc sa fac lucruri din proprie initiativa, cel mai des mi se spune ca n-am simt cromatic. Ca am amestecat culorile oribil, sau culoarea rezultata e groaznica (ce-i drept, am facut si io o libelula kaki- da' na, asa a iesit). Am io un critic foarte critic pe-aici pe-aproape :D

    Dar stau bine cu tehnica si bibileala. Ma descurc cu clesti, sarme, margele, fac bucle, ochiuri, zale, aripioare, buline, tai cu cutterul, intep cu acul, netezesc cu pensula, slefuiesc, lacuiesc. Poate nu pare mult, dar cand majoritatea obiectelor au cam 2 cm (de ex duda, ca gogosica are 1 cm diametru), nu e tocmai usor. Deci sa zicem ca compensez prin indemanare. Maine va arat capodopera mea in materie de inele. Se numeste inelul de regina si dupa mine, e absolut superb. N-am cum acum, ca aparatul foto e la sora-mea.

    Si trebuie sa recunosc ca modelul de inel, cum e preferatul meu si cele colorate cu sarma aurita, sunt inventie proprie. Jur ca nu le-am vazut nicaieri. Cand m-am apucat de inele, le-am facut dupa modelul montarii unei pietre obsinuite. Adica asa cum e inelul bomboana. Am facut bomboana, i-am dat o gaura si am prins-o de inel ca si cand ar fi fost o piatra semipretioasa. Am mai avut niste incercari, dar mi s-a parut aiiura sa nu folosesc Fimo asa cum e mai usor. Fac intai montura si apoi "construiesc" piatra. Si iese foarte bine. Deci asta e inventia mea si n-am vazut-o pe tot netul. Is mindra tare. Poate si pentru ca materialele nu sunt tocmai compatibile. Sarma argintata cu plastilina :D

    RăspundețiȘtergere
  10. 1. f faine, fff faine. bravo (cu accent pe o)
    2. http://us.imdb.com/title/tt0348913/
    tre' sa-l vezi. e usurel, simpatic si...o sa gasesti pe cineva cu aceeasi pofta de viata :)) chiar e simpatic :P
    3. va pup pe amandoua

    fara timp...vesnic...

    RăspundețiȘtergere
  11. Chiar il vad. Am vazut primul episod pe Universal channel si l-am tot urmarit. Acum am vazut ca e si pe Prima.

    Da, am vazut-o cat e de plina de viata, dar am pus-o pe seama adolescentei, ceea ce nu mai e cazul, zic io :D

    Pupam si noi.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ale, foarte frumoase bijuteriile tale. Bratara m-a dat gata si culmea, mi-as cumpara si inelele... Desi eu nu port inele.
    Vroiam sa te linistesc cu apetitul printesei. Un pediatru mi-a spus pe cand avea fiu-meu cel mic cam aceeasi varsta, si eu simteam ca esuez in ceea ce priveste orice alt fel de mancare decat sanul: copilul e mult mai destept ca noi. Alege ce e mai bun.
    Si stai linisitita, vine primavara si o sa te simti bine.

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga mea sunt superbe bijuteriile, imi plac toate, daca te hotarasti sa faci si productie, sunt si eu pe lista ta de clienti:p

    RăspundețiȘtergere