Deşi a trecut ceva vreme de atunci, mă tot ţin să povestesc cum s-a înţărcat Nora.
Pe la un an şi patru luni a început să refuze masa de dimineaţă, singura mai consistentă în lapte. Când o duceam în braţe spre dormitorul meu, se agita, voia jos din braţe şi striga papa, papa. Ok, fără lapte, atunci. După micul dejun, sugea puţin, sau sugea combinat cu banană sau fructe.
În timpul zilei sugea când îşi aducea aminte sau când îi era somn sau era supărată. Dar să mănânce, nu. Doar aşa, de alint.
Niciodată, de când s-a născut, eu nu i-am băgat sânul în gură. Dacă vrea, cere. Şi ştia să ceară şi să se facă înţeleasă la orice vârstă. Când era mică urla şi căuta sânul cu guriţa, apoi când a mai crescut, căuta cu mâna, iar acum, mare, ştia să dezbrace şi pe sus şi pe jos. Eu n-am apucat să prind perioada în care Nora să-mi ceară ţiţi. Nici acum nu zice ţiţi calumea, iese un fel de tice.
Pe la un an jumate cred că a renunţat cu totul. Nu pot să spun o dată exactă, pentru că treceau câteva zile bune până să mai sugă oricât de puţin. Dar până n-a renunţat de tot, nu puteam să spun, gata, s-a înţărcat.
Mi-am spus asta când am fost la mare. M-a văzut mult cu sânii dezgoliţi si n-a făcut decât să le dea un pupic şi să plescăie fericită în amintirea vremurilor de altă dată. Un fel de ce bun era, mami.
Mi-a fost frică de momentul înţărcării. Eu nu i-am refuzat sânul niciodată şi n-aş fi vrut să ajung să o fac. Iată că n-a fost nevoie. Ea a ştiut mai bine. Experienţa alăptării a fost minunată pentru mine. Nu mi-a fost cumplit de greu la început, iar pe parcurs nu s-au întâmplat decât lucruri frumoase. Iar felul în care s-a înţărcat n-a fost traumatizant pentru nici una dintre noi. Nu m-am simţit neglijată (da, da, io) şi nici eu n-am frustrat-o pe ea.
Sincer, doresc tuturor mămicilor să le fie cum mi-a fost mie şi să li se întâmple exact la fel. A fost aşa cum trebuie, tot. De la început la sfârşit.
Frumos...Inainte sa nasc nu as fi inteles o astfel de postare, acum mi se pare minunat cum vi s-a intamplat.
RăspundețiȘtergereFelicitari, Ale si Nora! Bravo voua.
RăspundețiȘtergeresa fiti sanatoase si fericite amandoua, mi-e dor de voi.
RăspundețiȘtergereFelicitari, Ale! Ma bucur ca a fost atat de lin si frumos si mai ales, ca ambele sunteti impacate cu intarcarea.
RăspundețiȘtergereStiu ca ai scris tu mai demult ca la un moment dat, Nora sugea foarte multe si nu manca mai deloc. Ca de fiecare data cand erati acasa, ea sugea, in public mai rar. Ceva asemanator ni se intampla si noua acum: dupa o (mare) perioada cu doua mese importante de lapte pe zi: dimineata si seara si cu supt la somnurile de peste zi (2), am ajuns si la 10 supturi pe zi: la 6-7 dimineata, la 9 (cand se trezeste definitiv), la 12 la somn, la 3 cand se trezeste din somn, plus nenumarate, in reprize scurte, presarate pe parcursul zilei. Debutul supturilor dese il leg de startul mersul biped, alta explicatie nu am.
De mancat, mananca ok, nu mai mananca atat de mult ca atunci cand sugea putin, dar inca in limite mai mult decat rezonabile, tinind cont cat de des suge.
Intrebarile mele sunt: sa ma ingrijorez? Sa fac ceva? Sa astept sa treaca? Te intreb pe tine ca ai mai multa experienta decat mine.
Maria, nu cred ca ai de ce sa te ingrijorezi in nici un fel. Asa le vine :D. Aveam io o vorba: alaptez de trei ori pe zi si la cerere.
RăspundețiȘtergereEu n-am facut in mod special legatura cu mersul biped, poate ca nu m-a dus capu, nu de altceva. Astea erau nevoile ei si eu m-am conformat, nu mi-am pus intrebari, doar ca nu se omora cu mincarea. Dar asa e si acum, deci asa ii e firea, mai silfida la mancare.
Simti tu ca e ceva in neregula astfel incat sa ai motive de ingrijorare reale?
pot fi si dintii si caldura de vina, si lumea de primprejur, schimbarea de mediu si cheful ei 0 toate sunt motive plauzibile pentru supt. Ce-mi place faza cu alaptatul de trei ori pe zi si la cerere :))
RăspundețiȘtergere