Nu uitaţi să vă bucuraţi

Mai am puţin şi mă întorc la serviciu. Foarte puţin. A mai rămas mai puţin de o lună. Dacă acum un an sau doi mi se părea infinită perioada asta de doi ani, astăzi mă întreb când au trecut atâtea zile şi mă uit cu groază cât de puţine au mai rămas.

Nu de job mi-e groază, ci de lipsa Norei din viaţa mea. Mă îngrozeşte că o să petrec cu ea atât de puţin timp după ce am petrecut atât de mult. Am nişte mustrări de conştiinţă imense că au fost momente în care m-a scos din minţi şi îmi venea să fug în lume, să fug de ea, de fapt. 

Acum mi se pare că nu-mi mai ajunge ziua. De o săptămână avem şi bonă, deci timpul meu cu ea e şi mai scurt, că o mare parte din zi stă pe afară. Mi-e dragă tare şi parcă din ce în ce mai dragă. Bine, e şi într-o perioadă în care face mereu câte ceva nou, vorbeşte lucruri noi şi mă încântă cu o mulţime de lucruri. 

Nu ştiu dacă reuşesc să transmit zbaterea din sufletul meu. N-am decât un mesaj pentru cele care au privilegiul să stea acasă cu copiii lor, măcar până la doi ani. Nu uitaţi să vă bucuraţi. Zilele acestea privilegiate nu se mai întorc. Astea sunt şi sunt finite. Apoi începe iureşul şi echilibristica cu timpul.

Nu vom mai avea dimineţi ciufulite decât în weekend, n-o să mai punem rufe la spălat, nu vom mai citi din cărticica jumulită, nu mă va mai mâna la frigider adormită încă, să-i dau papa... N-o să mai mergem la piaţă, la magazin sau la farmacie, aici în cartier... N-o să ne mai plimbăm în miezul zilei într-o toropeală plăcută. N-o să mai am seninătatea că n-am nimic altceva de făcut decât să fiu mamă. 

Şi n-o s-o văd atâtea ore... N-o să văd "prima dată" din multe chestii. O să-mi traducă bona ce spune şi o să o laude cu ce a mai făcut, nu ca acum, când aproape numai eu o înţeleg şi sunt singura martora la progresele ei...

E trist. Oricât ar fi greu, nu uitaţi să vă bucuraţi. Şi când vă lasă nervii şi puterile, gândiţi-vă la tristeţea mea de acum.

*

În altă ordine de idei, îmi caut de lucru. În condiţiile în care salariul de la stat este mult diminuat, îmi va fi greu spre imposibil să mă descurc cu banii oferiţi de onor instuţia parlamentară. Dacă aveţi cunoştinţă de vreun job de HR şi nu numai, plătit decent, vă rămân recunoscătoare dacă îmi veţi da şi mie de veste.