Vorbeşte Nora

De mult îmi doresc să scriu despre dezvoltarea limbajului la Nora. Dar lucrurile se petrec atât de rapid, încât am ajuns sa fac exerciţii de memorie să ţin minte tot ce spune sau cum a spus la un moment dat.

Nora a început să vorbească târziu, avea aproape doi ani. Lucru destul de îngrijorător pentru mine, şi nu neapărat pentru ca nu verbaliza, dar nici nu repeta nimic din ce-i spuneam. Se uita la buzele mele, la felul în care pronunţ, dar din guriţa ei nu ieşea nici un sunet. Avea un vocabular destul de limitat, spunea numai cuvinte uzuale, şi acelea în cea mai simplă formă: mama, papa, apa, brum la maşină sau avion, am pentru ham, miau, buni, etc. Cel mai mare beneficiu al vorbirii este dispariţia frustării. Chiar dacă nu înţeleg din prima, repetă cu calm până mă prind ce vrea. E mare lucru. Până să verbalizeze, era cu mult mai agitată şi mai nervoasă pentru că sunetele ei n-avea nici cap nici coadă şi nu înţelegeam nimic.

Şi-apoi, dintr-o dată, ca pe cel mai firesc lucru din lume, a strigat-o pe soră-mea. Maiia. Era în baie cu Sofi şi tocmai ce-o strigasem eu să vină să ne aducă prosoape. Aproape instantaneu, s-a auzit ecoul firav, cu o tonalitate proprie, plin de bucuria descoperirii. Mai-ia. Chemător, frumos, cristalin. Nora. 

Apoi a urmat "gât". Avem o cărticică cu obiecte de îmbracăminte. Când vedea pozele, îmi arăta cu mânuţa unde se poartă fiecare obiect. Pe muţeşte. Recunoştea toate obiectele şi pe unele le şi numea, într-un fel foarte propriu: ciocete pentru şosete, pantaloni şi pantofi - ireproductibil. Ca multe dintre cuvintele ei, erau o înşiruire de sunete care aduceau cu ce trebuiau sa fie. Nici măcar nu începeau cu p în cazul de faţă. Iar scoase din context, n-ai fi înţeles niciodată ce zice. E, cu fularul aveam o problemă. Îmi arăta că se pune pe cap. Şi tot corectând-o, am ajuns să spun gât mai mult decât oricare altă parte a corpului.

Cărticica s-a rătăcit o vreme şi când a regăsit-o şi a ajuns la fular, nu numai că n-a mai încurcat capul cu gâtul, dar a spus cât se poate de clar "gât". Am fost extrem de uimită, pentru că nu făcuse nici  repetiţie prealabilă. Nu se străduise nici un pic. Nu-l stâlcise câtuşi de puţin. Aşa, dintr-o dată.

Şi încet, încet, a început să numească lucrurile, să repete ce aude, chiar dacă nu se vorbeşte cu ea. Acum le poceşte în cel mai adorabil mod. Apropo de asta, pentru ca Sofia a vorbit şi devreme şi foarte corect (acum mai are doar probleme cu literele V şi F, cu acodurile şi pluralele), sormea se temea că n-o să apucăm să ne distrăm cu vorbitul copiilor. Las' că ne face Nora norma de distracţie la poceala de cuvinte. 

Acum e într-o fază în care îl înlocuieşte pe M cu P. Deşi mama e mama şi nu are probleme în a-l rosti pe M, la început de cuvânt, M e întotdeauna P. Astfel, pasă, pacale, paşină, pusi înseamnă pe rând masă, mâncare, maşină şi muci. Murdar e bidal. Mango e bpango. 

Portocala a avut o evoluţie interesantă: pitită, pocaie şi acum pocală, uşor de confundat cu mâncarea. 

La fel şi cerealele de seară: de la duo (?!) la teleale. 

Şi mai face ceva: majoritatea cuvintelor sunt de genul feminin: cutita (cutitul), căuta (căruţul), 

E atentă la nuanţe şi la diminutive şi le foloseşte ca atare: pe vecinul nostru cel mic îl cheamă Vlad, zis Vladuţ (dăduta). Deşi pe tatăl Sofiei îl cheamă tot Vlad, nu i-a zis niciodată Vlăduţ şi pe el nici n-a încercat să-l feminizeze. Apa a devenit apică, deşi zău că eu nu i-am spus aşa niciodată.

De curând a prins pronumele posesiv. Totul este al ei. Într-o unică formă, mia. Cu varianta scurtă mami-ia, adică mama mea. Cutita mia este în traducere, cuţitul meu, Kitty mia, bebe mia, pisica mia, etc. Dacă îi spun Nora, zi carte, ea zice cartea mea.

Altele, tot aşa simpatice: opaleta - salopeta, cocolata - ciocolata, budă - bluză, dolama - deodorant, teton - telefon, Tona (Tom alu' Jerry), vestitul apaţi ani (la mulţi ani, învăţat de revelion), abare - răbdare, nu ba da - care înseamnă nu, pacac - capac, adedele -  la revedere, cacatolu - calculator, tetita - fetiţa,  dade - trage, pinge - împinge, gura - ura, bac - îmbrăcat/dezbrăcat, taci - ce faci, dedor - televizor, patate - publicitate, coluţi - chiloţi, bădele - mărgele, ungule - unghii (va urma)

Spune corect: dinţi (cu accent pe ultimul i), curat, boboane (bomboane), dene (desene), aurt - iaurt, cântă, căţel, pisică, pisicută, bateiia - bateria, nu pot, nu mai e, bani, mall, ikea, gata (gata nani înseamnă că s-a trezit), de ce, Nora (cu R), Totia (Sofia), Luija (Luiza), iina (Irina),  papuci, balonul (cu obsesiva 'a part baionu - s-a spart balonul), unde e, uite, nu e doie - nu e voie.


Sunt foarte multe cuvinte pe care nu mi le amintesc. Promit sa reeditez de câte ori o mai aud cu câte ceva nou.