marți, 26 mai 2009

Back to the future

Maşina timpului cred că este unul dintre marile vise ale omenirii, încă neimplinit.

Considerată ceva misterios, între tehnică de vârf şi magie, fără instrucțiuni clare de utilizare şi învăluită de o aură de teamă provocată de eventualele repercusiuni ale folosirii ei.

Cât ne-am dorit să existe ca să ne îndreptăm greșelile sau să alegem alte drumuri...

Dacă aş avea-o acum în faţa ochilor, la prima strigare, mi s-ar învălmăşi clipe multe pe care aş vrea să le rescriu. Dar m-aş opri brusc, trezită din reverie şi cu un mare regret că nu o pot folosi. Aş putea să renunţ la toate momentele frumoase din viaţa mea, convinsă fiind că mi-ar fi dat să trăiesc altele, în viaţa mea cursiv rescrisă.

Dacă aş alege să nu existe suferinţa de acum, aş alege, implicit, să nu existe Nora.

Nu pot.

Dacă aş avea-o acum în faţa mea, doar pentru mine, i-aş scoate o rotiţă, cu ochii inchişi, să nu ştiu de unde am scos-o şi să n-o pot pune la loc niciodată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu