Marţi am divorţat.
Nu știu cum mă așteptam să mă simt. Nu m-am gândit prea mult la cum o să mă simt după, zicându-mi că o să simt eu ce e de simţit la timpul potrivit.
N-am simţit nimic deosebit sau spectaculos. N-am fost deosebit de tristă sau de uşurată. A fost... neplăcut. Mi-aş fi dorit să nu ajung să fiu acolo, în faţa unei judecătoare acre care s-a simtit datoare să judece relaţia dintre noi. Parcă nu asta e treaba ei, deşi se numeşte judecător.
Asta a fost.
Nu mă simt mai liberă sau mai împăcată, mai plină de oportunităţi sau de spaime. S-a întâmplat ce trebuia să se întâmple, aşa cum a fost şi la primul "de bună voie..."
Aşa a început şi tot aşa s-a terminat: am fost timizi, stângaci, ne-la-locul nostru, nepotriviţi cu locul şi timpul.
Nu știu cum mă așteptam să mă simt. Nu m-am gândit prea mult la cum o să mă simt după, zicându-mi că o să simt eu ce e de simţit la timpul potrivit.
N-am simţit nimic deosebit sau spectaculos. N-am fost deosebit de tristă sau de uşurată. A fost... neplăcut. Mi-aş fi dorit să nu ajung să fiu acolo, în faţa unei judecătoare acre care s-a simtit datoare să judece relaţia dintre noi. Parcă nu asta e treaba ei, deşi se numeşte judecător.
Asta a fost.
Nu mă simt mai liberă sau mai împăcată, mai plină de oportunităţi sau de spaime. S-a întâmplat ce trebuia să se întâmple, aşa cum a fost şi la primul "de bună voie..."
Aşa a început şi tot aşa s-a terminat: am fost timizi, stângaci, ne-la-locul nostru, nepotriviţi cu locul şi timpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu