duminică, 19 aprilie 2009

Hristos a înviat!

Poate nu numai eu privesc lucrurile aşa, dar momentul învierii Domnului eu îl asociez şi cu învierea naturii şi de ceva vreme încoace, cu reînvierea mea personală.

Sunt mai mulţi ani de când n-am avut un Paşte fericit. Atât de trist a fost încât aproape că nu-mi mai doresc să fie vreodată Paşte. Dar Isus învie negreşit, în prima dumincă de după prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. Aşa că nici eu nu mă pot ascunde şi trebuie să renasc odată cu El şi cu natura.

În ultimii doi ani mi-am plâns fiii pierduţi înainte de a se naşte. După fiecare Paşte a trebuit să ma adun şi să o iau de la capăt. Anul acesta îmi plâng o viaţă terminată înainte de a începe. Dar o am pe Nora, minunea mea. Am renăscut odată cu naşterea ei şi în această primăvară va trebui să renasc din nou. Nu pentru mine, nu pentru ea, ci pur şi simplu pentru că aşa e natural, firesc. Nu există copacul care să mai hiberneze puţin, doar pentru ca e bătân şi obosit şi nu-i vine să înflorească.

O să înfloresc şi eu mai devreme sau mai târziu.

Poate la anul n-o să mai fie nevoie să ma reinventez de Paşte, poate o să fie suficient să renasc doar aşa, puţin, primăvăratic.

Adevărat a înviat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu