sâmbătă, 4 aprilie 2009

Prima zi

E prima zi fără el. Cu adevărat, de data asta. Nu se mai întoarce. Nu trebuie să se mai întoarcă.

E greu. E gol. E singurătate. E zgomot, deşi nu se aude decât noaptea şi somnul liniștit al Norei. Şi se mai aud lacrimile mele căzând şi spărgându-se ca nişte cristale micuțe. Se aude încă ecoul lui aici. Sunt 6 ani de prezență care reverberează de toți pereții. O să dureze ceva până să se piardă... Apoi va fi linişte.

Pentru prima dată după extrem de mult timp, am încuiat ușa de la intrare.

2 comentarii:

  1. Imi pare rau pentru tine
    Poate nu a fost sa fie,
    Iti doresc cat mai degraba
    Sa fii fericita iara.
    .
    Iti doresc sa fii iubita
    Toata viata fericita!

    RăspundețiȘtergere
  2. O sa treaca...si o sa fie bine...Important este ca o ai pe Nora si ea pe tine. Te va ajuta si iti va umple toate golurrile....
    Capul sus si ai incredere in Dumnezeu si in tine!

    RăspundețiȘtergere