Lift'n turn

Luna aprilie a adus începuturi noi. Chiar pe întâi, Sofi s-a ridicat în picioare. S-a ţinut de marginea pătuţului şi hopa sus, s-a ridicat. Ma-sa n-a ratat momentul şi l-a imortalizat. A doua zi a căzut din pat. În nas. Maria spăla doo cepe şi copilul o fi văzut ceva interesant, a escaladat cazemata construită cu multă grijă de mumă-sa şi a picat poc în nasul borcănel.

A dus-o la spital, i-a făcut control ORL, n-avea nimic. Doctoriţa a concluzionat că dacă e să cadă, mai bine să cadă în cap. Că-i mai tare şi mai rezistent.

În ziua cu peripeţiile Soficăi, Nora s-a întors singură de pe spate pe burtică. Din păcate, ma-sa, adică io, a ratat momentul, întrucât copilul meu s-a chinuit să facă asta de dimineaţă, înainte să-mi dea trezirea. Odată întoarsă a început să plângă, că nu i-a plăcut niociodată să stea pe burtă şi nu poate să se întoarcă şi invers. Am găsit-o cu ciorăpeii ei roşii arcuiţi şi supăraţi rău, la picioarele patului, înghesuită sub cutiile cu diverse. Îmi pare rău că eram prea năucă de somn şi speriată de plânsul ei ca să mai apuc să fac o poză cu ceva, cu orice. Dar promit s-o ţin minte.