Ieri am avut o zi din acelea mohorâte în care-ţi vine să te culci la loc, să te mai trezeşti o dată că poate de data asta iese mai bine.
Problema principală a fost că m-a lovit briza de depresie. Nu depresie depresie, ci gânduri menite să-ţi strice ziua. Regrete nerostite la timp şi îngrămădite toate într-o singura frază, spusă dintr-o suflare. Frustrări şi amărăciuni de care chiar nu aveam nevoie.
Mi-e ciudă că nu pot să stau mai mult acasă să-i fac Norei mâncare aşa cum trebuie...
Mi-e ciudă că n-am reuşit să dau înapoi beleaua de premergător şi mă tot împiedic de el prin casă...
Mi-e ciudă că de bine ce au intrat banii de CIC, mai am puţin şi-i termin...
Mi-e ciudă că nemernicii ăştia din bloc mi-au calculat penalităţi de întârziere la întreţinere, în condiţiile în care i-am anunţat acum 3 luni că n-o să am bani. În schimb, vai, vai ce compătimitori sunt la adresa mea...
Mi-e ciudă că trebuie să cheltui banii de botez ai Norei ca să plătesc ultima rată la celulele stem, pentru că taxu n-are de gând să-mi dea vreun ban. Cică n-are.
Mi-e ciudă că m-am zgârcit şi n-am luat căruţ Stokke, iar acum trebuie să stau în patru labe dacă vreau să-i dau Norei să mănânce afară...
Mi-e ciudă că Inglesina (caleaşca prinţesei) s-a stricat cumva şi că o să trebuiască să alerg să-l repar...
Mi-e ciudă că am slăbit îngrozitor şi că arăt mârţogită...
Mi-e ciudă că Nora n-are un tată care să vină să ne ia din parc, şi la a cărui vedere să se bucure şi să chiuie...
Mi-e ciudă că încă îmi mai bate inima când mă apelează pe messenger sau mă sună...
Mi-e ciudă că îmi doresc încă un copil şi n-am cu cine să-l fac...
Mi-e ciudă că mă apucă stările astea...
Dar asta fost ieri. Azi am făcut shopping. Mi-am luat minerale noi, am comandat hăinuţe noi pentru bebe, am antamat un sling şi... mare achiziţie mare, mi-am luat o autofiletantă. Am luat-o de la Bricostore şi am primit cadou un soi de geantă de scule dar zău că-i frumoasă şi merge şi ca geantă de bebe. Numai ca-i verde şi scrie Bosch pe ea.
Deci, cine are nevoie de o surubelniţă şmecheră cu acumulator sau are de dat găuri în lemn sau în oţel, are fata! Mi-am dorit-o mult de tot. Mai urmează şi alte scule mici, patent, cleşte, burghie, etc, numai bune la casa femeii singure şi multitasking.
Aşa că mi-am mai revenit. Nu mă ţin banii să mă vindec de toată starea proastă pe care o am, dar merge. Cum spuneam în titlu, terapia prin shopping funcţionează fără greş. O recomand cu toată inima.
Problema principală a fost că m-a lovit briza de depresie. Nu depresie depresie, ci gânduri menite să-ţi strice ziua. Regrete nerostite la timp şi îngrămădite toate într-o singura frază, spusă dintr-o suflare. Frustrări şi amărăciuni de care chiar nu aveam nevoie.
Mi-e ciudă că nu pot să stau mai mult acasă să-i fac Norei mâncare aşa cum trebuie...
Mi-e ciudă că n-am reuşit să dau înapoi beleaua de premergător şi mă tot împiedic de el prin casă...
Mi-e ciudă că de bine ce au intrat banii de CIC, mai am puţin şi-i termin...
Mi-e ciudă că nemernicii ăştia din bloc mi-au calculat penalităţi de întârziere la întreţinere, în condiţiile în care i-am anunţat acum 3 luni că n-o să am bani. În schimb, vai, vai ce compătimitori sunt la adresa mea...
Mi-e ciudă că trebuie să cheltui banii de botez ai Norei ca să plătesc ultima rată la celulele stem, pentru că taxu n-are de gând să-mi dea vreun ban. Cică n-are.
Mi-e ciudă că m-am zgârcit şi n-am luat căruţ Stokke, iar acum trebuie să stau în patru labe dacă vreau să-i dau Norei să mănânce afară...
Mi-e ciudă că Inglesina (caleaşca prinţesei) s-a stricat cumva şi că o să trebuiască să alerg să-l repar...
Mi-e ciudă că am slăbit îngrozitor şi că arăt mârţogită...
Mi-e ciudă că Nora n-are un tată care să vină să ne ia din parc, şi la a cărui vedere să se bucure şi să chiuie...
Mi-e ciudă că încă îmi mai bate inima când mă apelează pe messenger sau mă sună...
Mi-e ciudă că îmi doresc încă un copil şi n-am cu cine să-l fac...
Mi-e ciudă că mă apucă stările astea...
Dar asta fost ieri. Azi am făcut shopping. Mi-am luat minerale noi, am comandat hăinuţe noi pentru bebe, am antamat un sling şi... mare achiziţie mare, mi-am luat o autofiletantă. Am luat-o de la Bricostore şi am primit cadou un soi de geantă de scule dar zău că-i frumoasă şi merge şi ca geantă de bebe. Numai ca-i verde şi scrie Bosch pe ea.
Deci, cine are nevoie de o surubelniţă şmecheră cu acumulator sau are de dat găuri în lemn sau în oţel, are fata! Mi-am dorit-o mult de tot. Mai urmează şi alte scule mici, patent, cleşte, burghie, etc, numai bune la casa femeii singure şi multitasking.
Aşa că mi-am mai revenit. Nu mă ţin banii să mă vindec de toată starea proastă pe care o am, dar merge. Cum spuneam în titlu, terapia prin shopping funcţionează fără greş. O recomand cu toată inima.
*
În altă ordine de idei, acum o săptămână am divorţat. De data asta chiar am simţit ceva, şi cu siguranţă a fost ceea ce trebuie, adică uşurare. Am ieşit cu zâmbetul pe buze, de mulţumire şi pace. Evident că de-atunci dragul meu fost soţ a avut grijă să-mi strice zen-ul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu