Sobiţa

Pe numele ei mic, Nora. De două zile  are febră. Şi roşu în gât. Din când în când, albastru. Nurofen și Panadol la 4 ore. Nu mănâncă, doar suge. Tipic pentru bebei bolnăviori. E nervoasă, doarme mult și agitat. Oricum, m-am convins: fi-mea trăiește după alt fus orar.  Al Americii, probabil. Nopțile n-are pic de febră, în schimb, pe la 10 dimineața, sare brusc la 38. Și stă așa cam toată ziua, până spre seară, când scade la loc.

Întotdeuna m-am întrebat dacă îmi voi da seama dacă copilul are febră, pentru că na, nu dorm cu termometrul la cap și uneori e mai caldă, alteori e mai rece. Sormea, trecută demai multe ori prin asta, mi-a zis în nesfârșita ei înțelepciune: Stai liniștită, că o să-ți dai seama.

Exact așa a fost. S-a trezit pe la două într-o noapte, scâncind altfel. M-am dus la ea și i-am dat să sugă, că nu știam ce să-i fac altceva. Când am luat-o în brațe, n-am simțit nimic suspect, dar când s-a sprijinit cu picioruțele de pielea mea, frigeau. Am dezbrăcat-o, i-am dat Nurofen, am plimbat-o puțin prin casă, a băut apă și am culcat-o la loc. Am avut noroc cu un copil cooperant, că putea să nu se trezească și aș fi găsit-o a doua zi dimineață cu febra până-n tavan.

Din pricină de hard ars (probabil) în timpul scrierii acestui post, știrile sunt vechi. Acum e bine, ieri și azi n-a mai fost sobiță și sper că suntem pe drumul cel bun.