Recapitulare

Nora Ioana s-a născut pe 8 decembrie 2008. A avut la naştere 52 de centimetri şi 3560 de grame. S-a născut uşor, în numai trei ore, fără eforturi, apăsări pe burtă şi alte mizerii de se întâmplă prin maternitățile neaoșe.

Era un boţ de om, cu părul lung şi ciufulit, astfel încât asistentele neonato au botezat-o "aricica costache". Când am văzut-o prima dată în poze, cum e şi cea alăturată, am zis că seamănă cu tata. Tatăl meu. Între timp s-a mai schimbat şi seamănă cu tatăl ei.

De când s-a născut, a avut grijă să se exprime cu mult zgomot. În principal, este un copil plângăcios. Principala ei nemulţumire este legată de apropierea fizică. Plânge de foame, ca orice bebe, de somn, ca unii dintre ei, dar plânge cel mai cu foc atunci când are nevoie să fie îmbraţişată, ţinută, cântată, plimbată, etc. În cele aproape patru luni de când s-a născut, am măsurat sufrageria de sute de ori, holul de zeci de ori, că-i mai întunecat şi neinteresant, am ascultat leonard cohen de a facut cd-ul şanţ şi am dansat pe james blunt de am facut eu şanţ pe podea.

A crescut bine, numai cu laptele meu, îi sunt şi acum datoare cu o cântărire, ultima dată avea 5.300, asta acum vreo 3 săptămâni. De lungit s-a lungit sigur, n-o mai încape nimic din ce ne-a dat Sofi până acum.

E puiul meu şi o iubesc tare. A început să doarmă mai mult noaptea, se învarte în jurul axei sale şi o găsesc dimineaţa cu capul în gratiile de la pătuţ. I-am zis că o să facă cucuie cu model de zăbrele. E mare găluşca mea. Când suge, se uită pe pereţi, se trage de la sân şi încearcă să se ridice în fund. Îşi ia avânt de vreo două ori şi apoi se aruncă în faţă.

De vreo două săptămâni a descoperit cât de bun poate fi degeţelul la supt. Mmmmm, minunat. Nu se compară cu nimic. Suzeta nu e de încredere, o scuipă cu boltă şi îi mai lasă si urme pe obrăjori, că-s mari şi pufoşi. La început, băga degetul în gura cumva de-a curmezişul, acum îl bagă drept, normal şi restul degetelor de la mânuţă (stânga) şi le bagă în ochi.