miercuri, 15 iulie 2009

Baby swing

Fără să-mi fi cerut asta vreodată, mă simt datoare Dianei cu un feedback legat de sling. L-am cumpărat face to face pe 29 iunie, într-o dupămasă vântoasă.
Mi-a plăcut modelul, designul şi am sperat sincer în funcţionalitatea lui. Am fost dezamăgită. Maxim. Mă durea peste tot. Am zis că nu-l mai pun niciodată. Mă durea umărul de sprijin, îmi tăia gâtul. Nora stătea bine, dar eu eram terminată.

A încercat Diana să-mi vândă nişte ponturi, dar nu se lipea nimic de mine. N-am mai continuat corespondeţa cu ea ca să n-o fac să se simtă prost din pricina eşecului meu.

Doare. E grea fi-mea. Nu pot aşa. Mai bine îmi iau un mei tai, că sunt mai obişnuită cu purtatul pe ambii umeri.
L-am cărat cu mine mereu. Era mai degrabă păturică şi jucărie de ros pentru Nora, decât mult aşteptatul ajutor pentru mine.

Îl puneam ocazional, când mă dădeam jos din maşină pentru maxim 10 minute. Într-o zi, când cele 10 minute preconizate s-au transformat în două ore, am realizat că Nora doarme în sling şi că pe mine nu mă doare nimic.

Mi-am spus ca oi fi amorţit de tot şi d-aia nu mai simt. Dar nu. Eram bine. Copilul, montat mai sus ca de obicei, inelele la locul lor, nu pe coaste, cum îmi ajungeau mie de obicei. Mda, cam asta propovăduia Diana atunci când l-am probat prima oară. Io, nu şi nu, că nu pot altfel.

De atunci, suntem perfecte. Şi Nora, şi eu. Când mergem în parc, prefer s-o duc în sling şi să împing căruţul gol. Mi-e dragă până peste poate când adoarme la pieptul meu. Ieri seară am zis că-i chinuită să doarmă popândău şi am coborât-o. Aşa cum se zice că se ţin doar nou născuţii. Iată că se poate şi la 7 luni.

E grozav slingul. M-am învârtit azi prin Ikea şi tot aşa, am uitat că am copilul la gât. Iar ei îi place mult de tot. Mai nou, se lasă pe spate şi priveşte lumea cu capu'n jos. Evident, trebuie s-o susţin la faza asta, dar e maxi-încântată. Dacă o strâng prea tare, se împinge cu mânuţele în mine să-i dau drumul.

Am dus-o şi pe spate, dar nu cu prea mult succes. E încă mică (scurtă) şi nu vede peste umărul meu. Plus că mi se pare că alunecă. Şi dă cu nasul de coloana tare, nu de pieptul mamei cel frumos mirositor.

Am alăptat-o în mers, fără nici un efort. Oricum acum caută şi găseşte singură, lapte să fie.

Ceea ce la început părea un supliciu, acum e un dar. În primele zile nu le puteam înţelege pe cele care spuneau că nu rezistă o zi fără sling. Iată-mă-s acolo. Sunt tare mulţumită şi fericită, zău.

Am totuşi o nedumerire. Nimeni, nimeni nu mi-a zis vreodată că-mi şade bine cu slingul. Toţi se extaziază de copil şi nu se întreabă nimeni ce-i aia şi cum stă ea acolo. Ceea ce la wrap şi mei tai s-a întâmplat deseori. Şi ca fapt divers, a purtat-o şi taxu aşa.

PS Când o să am timp, pun poze.

4 comentarii:

  1. Daaa, sa-mi explici si mie diferenta intre sling si wrap si mei tai.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ale, mă bucur mult că aţi reuşit. Eu am zis să nu mai insist pentru că erai oricum în săptămâna neagră :)

    Mie mi-ar plăcea poze cu voi la galerie :)

    RăspundețiȘtergere
  3. bre, eu te-am recunoascut dupa sling la ikea. vad eu o tipa subitrica si fina de la spate, cu un bebe in sling...si ma intreb:
    oare o stiu pe fsta asta care are sling de la Diana?
    :))
    si da, iti sta f f bine cu el.
    Cred ca lumea nu se mira pt ca e mai evident la sling de cat la celalalte cum se une copilul.
    PS Eu la ala cu inele n-am prea reusit, pouch-ul e fantastic pt noi doi.

    RăspundețiȘtergere
  4. la mine toata lumea se extaziaza cand ma vede cu slingul :)

    RăspundețiȘtergere