Christina Aguilera-Fighter
M-am înfuriat. Gata. S-a terminat cu lâncezeala asta existenţială. M-am săturat să fiu tratată altfel decât trebuie.
Şi sunt tratată aşa pentru că merit. Pentru că permit eu asta. Gata. Până aici. Nu mai pot să-mi trăiesc viaţa în reluare, parcă aşteptând ceva. Godot nu vine. Şi ştiu asta de la 15 ani, când am văzut piesa. La ce folos mă prefac acum că "ştii, că poate totuşi, că de fapt, că poate vine..."
Nu, nu e vorba de Florin. Pe el nu-l mai aştept de mult. Nu e vorba de o iubire viitoare, pe care n-am întâlnit-o încă. E vorba de viaţa aceea pe care o tot plâng şi care nu se mai întoarce. Am amânat* destul momentul în care să accept că asta e viaţa mea acum şi să mă simt împăcată cu mine.
Da, toată lumea îmi spune "O ai pe Nora şi asta trebuie să te facă fericită, ai pentru ce să trăieşti, etc". Din afară, poate aşa se vede, sau poate aşa ar trebui să stea lucrurile. Mamele singure ştiu că nu-i aşa. Sau nu numai aşa. Da, normal, îmi dă un scop, îmi face ziua fericită, mă concentrez asupra nevoilor ei. Orice mamă face aşa. Dar aş fi făcut toate astea şi fără să fie nevoie să mut toată singurătatea mea pe umerii ei micuţi. Ea nu este obligată să-mi umple viaţa mai mult decât trebuie s-o facă un copil.
Nu ştiu ce m-a apucat acum. Nu s-a întâmplat nimic deosebit, nu s-au adunat mai multe decât de obicei. Pur şi simplu, de vreo două zile (deci starea de acum e o constatare, nu o promisiune pentru mâine), mă simt bine cu mine. Mă trezesc fericită, zâmbind când o aud pe Nora gângurind. Chiar dacă o face la 4 dimineaţa. Mă simt bine ieşind cu ea de una singură, fără să simt lipsa unei jumătăţi din mine. Am început să îndrept spatele şi să ridic privirea. Nu mă mai simt vinovată că suntem doar noi două. E bine aşa.
La început m-am simţit înfrântă. Mi-am acceptat înfrângerea şi acum mi-e bine. O să mai dureze ceva până o să redevin eu, aia super tare. Dar sunt pe drumul cel bun. Şi dacă o iau pe ulei, daţi-mi link la postul ăsta.
Later edit: Am aflat de ce mă simt aşa. Iese luna neagră din capricorn. Pe 30. Şi e pe bune. Eu nu vorbisem serios acum ceva vreme, când lovită de ghinioane, dădeam vina pe ea. Şi iaca, acu', butonând telecomanda nocturnă, era o tanti care se bucura nevoie mare că în sfârşit, iese luna neagră din capricorn, unde şade de pe 5 ianuarie. Bat-o vina. Să nu ziceţi că nu-s bune horoscoapele. "Octombrie: Luna neagra dispare din Capricorn si ca prin minune va schimbati si starea de spirit. Va apucati de sala si de schimbat garderoba..."
*Am aflat de curând de la o dragă prietenă că amânarea este considerată o fină lucrătură diavolească. Cu siguranţă nu vom începe nimic "de mâine".
Da, toată lumea îmi spune "O ai pe Nora şi asta trebuie să te facă fericită, ai pentru ce să trăieşti, etc". Din afară, poate aşa se vede, sau poate aşa ar trebui să stea lucrurile. Mamele singure ştiu că nu-i aşa. Sau nu numai aşa. Da, normal, îmi dă un scop, îmi face ziua fericită, mă concentrez asupra nevoilor ei. Orice mamă face aşa. Dar aş fi făcut toate astea şi fără să fie nevoie să mut toată singurătatea mea pe umerii ei micuţi. Ea nu este obligată să-mi umple viaţa mai mult decât trebuie s-o facă un copil.
Nu ştiu ce m-a apucat acum. Nu s-a întâmplat nimic deosebit, nu s-au adunat mai multe decât de obicei. Pur şi simplu, de vreo două zile (deci starea de acum e o constatare, nu o promisiune pentru mâine), mă simt bine cu mine. Mă trezesc fericită, zâmbind când o aud pe Nora gângurind. Chiar dacă o face la 4 dimineaţa. Mă simt bine ieşind cu ea de una singură, fără să simt lipsa unei jumătăţi din mine. Am început să îndrept spatele şi să ridic privirea. Nu mă mai simt vinovată că suntem doar noi două. E bine aşa.
La început m-am simţit înfrântă. Mi-am acceptat înfrângerea şi acum mi-e bine. O să mai dureze ceva până o să redevin eu, aia super tare. Dar sunt pe drumul cel bun. Şi dacă o iau pe ulei, daţi-mi link la postul ăsta.
Later edit: Am aflat de ce mă simt aşa. Iese luna neagră din capricorn. Pe 30. Şi e pe bune. Eu nu vorbisem serios acum ceva vreme, când lovită de ghinioane, dădeam vina pe ea. Şi iaca, acu', butonând telecomanda nocturnă, era o tanti care se bucura nevoie mare că în sfârşit, iese luna neagră din capricorn, unde şade de pe 5 ianuarie. Bat-o vina. Să nu ziceţi că nu-s bune horoscoapele. "Octombrie: Luna neagra dispare din Capricorn si ca prin minune va schimbati si starea de spirit. Va apucati de sala si de schimbat garderoba..."
*Am aflat de curând de la o dragă prietenă că amânarea este considerată o fină lucrătură diavolească. Cu siguranţă nu vom începe nimic "de mâine".
Good girl! That's the spirit! :))
RăspundețiȘtergereCred ca partea cu schimbatul garderobei ajuta cel mai mult:)
RăspundețiȘtergereSa zic: garderoba tre' s-o schimb obligatoriu, ca vine iarna si n-am cu ce sa ma imbrac la cat am slabit.
RăspundețiȘtergereDe doua zile ma chinui sa-mi fac programare la coafor.
La sala trebuie sa ma duc musai, sau nu stiu, sa fac ceva, ca-s numai piele moale (adica ne-ferma) si os.
Zau ca nu-mi vine sa cred ca O ametita de planeta a facut atatea belele. Am facut aseara cercetari cum e cu luna neagra, si e cam naspa. Adica ea guverneaza amorul si finantele. CU amorul, stie toata lumea cum mi-a fost. Si cu banii a fost cam la fel. Nu neaparat ca mi-au lipsit, dar sufar de angoasa/spaima/depresie/ cind ma apropii de fundul sacului. Si din pacate, fundul sacului e foarte sus.
Succes Ale!Eram sigura ca o sa vina si un post din asta curand.Te urmaresc de mult timp.Sigur o sa fii din ce in ce mai bine,Si o sa fie si zile mai proaste,dar nu da inapoi.E normal sa mai fie si din alea.Iesi in oras, fa-te frumoasa,citeste, mergi la spectacole, daca are cine sa stea cu Nora cateva ore.peste cateva luni o sa te trezesti ca faci planuri pt viitorul norei, nu neaparat pt al tau.Si mie mi s-a repetat la nesfarsit textul ala cu copilul care te face fericita.Mi-a luat ceva vreme ca sa simt asta, insa acum o simt in mod constant.La inceput ziceam, daca toata lumea zice ca asa tre sa fac ca sa fiu happy, atunci, sa nu mai fac nimic altceva decat baiatul, sa ma canalizez nuami pe el, nu mai ies cu alti colegi fara copiii, nu ma mai duc la film, la teatru, unde drq umblu pe la munte cu colegii astia cand baiatul e acasa...etc.Nu era nici asa bine, adica nu da in extreme asta.trebuie gasita o balanta, eu sper ca am reusit sa o gasesc.cauta deci compania celor de varsta ta, cu sau fara copii, fara sa faci excese.Eu ti-am mai zis mai demult sa te duci la job cat mai curand, dar vad ca nu mi-ai raspuns, si am citit intr-un articol ca aveai un job nesuferit.Asa ca te inteleg de ce nu vrei sa te gandesti la back to work, dar ce ar fi daca ai incerca sa il schimbi?Mai misca piata cat de cat.Iti urez succes!
RăspundețiȘtergereWay to go Ale!
RăspundețiȘtergereNu ai idee cat de mult ma bucur sa te "aud" vorbind asa!
RăspundețiȘtergereAi incredere!!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere