Bune la casa omului

Aş vrea să vă povestesc despre câteva lucruri care îmi fac viaţa mai uşoară de când s-a născut Nora. Sunt câteva achiziţii pe care le-aş face oricând, dacă nu le-aş avea:

Ergorapido. E o mătură electrică.Un aspirator uşor, fără fir, fără sac. Ideal pentru suprafeţe tari, adică nu covoare. Eu covoare nu am deloc, deci nu pot să mă pronunţ tocmai în cunoştinţă de cauză, dar nu are putere suficientă să scoată praful din covoare. Dar aspiră cu succes părul de animale şi ghemotoacele de praf.

L-am cumpărat când eram gravidă şi spaţiul dintre canapea şi masă era mereu plin de firimituri, din motive evidente. Nu puteam să mătur şi să strâng cu făraşul din aceleaşi motive.

Acum s-a dovedit minunat pentru dezastrul din bucătărie după ce mănâncă Nora sau după ce a plimbat un fursec prin toată casa. Are o porţiune detaşabilă care îl tranformă în aspirator de mână. Adică pot să aspir şi canapelele, cerealele de pe scaun şi maşina, dacă mai am timp.

Neindicat pentru prafuri fine, cum sunt făina sau rumeguşul. Nu ştiu de ce, aşa scrie în prospect.

Ca bonus, a funcţiont ca liniştitor pentru Nora. Aspiram cu ea în braţe ca să adoarmă. După ce se liniştea şi adormea, îl lăsam pornit lângă pătuţ.

Are un singur defect. Nu stă singur "în picioare", adică sprijinit pe talpă. Dacă sunt nevoită să îl opresc ca să ridic ceva de jos, să scutur, să salvez vreo şosetă, etc, trebuie să-l sprijin de ceva. Şi nici atunci nu-i sigur, că peria are rotiţe şi se duce în jos cu zgomot.

Interfon bebe Eu l-am primit, dar s-a dovedit excelent. Nu pentru că aş avea vreun viloi, dar Nora a dormit singură în cameră, cu uşa închisă, încă de la început. Iar camera ei nu era, şi nu este nici acum, foarte aproape de sufragerie sau de bucătărie, adică unde îmi petrec eu majoritatea timpului. Existenţa lui mă relaxează. Nu mai stau cu urechea ciulită la ea, chiar dacă suntem "tunate" una cu cealaltă. Când era mică, mă anunţau sânii când trebuie să se trezească. Acum am un ceas mititel care mă alertează cu un minut înainte de primul gângurit.

Funcţionează şi cu baterii dar le termină imediat. Uneori, piuie ca apucatul din motive necunoscute. Din fericire, piuie doar staţia de recepţie, adică mă sperii numai eu.


Bucătăria albă Am fost blamată şi compătimită de toată lumea când am decis că vreau bucătăria albă. Noroc că-s căpăţânoasă şi m-am ţinut tare pe poziţii. E excelentă. Nu se vede nimic pe ea. Jur. Numai sucurile colorate. Atât. Şi în jurul mânerelor de la dulapul unde-i gunoiul. Dar e mai bine aşa, că se vede şi poţi curăţa rapid. Din când în când, constat cu mare surprindere că-i prăfuită. de abia atunci o şterg. Cu Clin de geamuri. Deci nu, n-am intrat la stăpân.


Canapea de piele Scumpe, că am două, dar zău că fac toţi banii. Unii zic că-s reci iarna şi te lipeşti de ele vara. Ale mele sunt doar un pic reci şi un pic lipicioase, dar le scuz şi zic că-s noi. Dacă era după unii, alţii, trebuia să iau de stofă, cu huse detaşabile, să am ce spăla la ele. Pe astea le aspir de firimituri, le şterg de praf cu pămătuful şi le curăţ cu Clin de geamuri. De bale, de resturi de mâncare, de lapte. Nu le-aş da pentru nimic în lume. Iar acum, de când e şi Bela cu noi, văd părul şi pot să-l culeg. Altfel, în cele de stofă, s-ar fi impregnat şi praful, bine năclăit cu bale, şi părul de mâţă şi bucăţele de banane sau de biscuiţi. Plus că s-ar fi pătat. Ceea ce m-ar fi disperat, că eu am o mare problemă cu petele.

Cam astea ar fi. Dacă reuşesc să mă desprind de uzul lor cotidian, poate observ şi alte lucruri sau device-uri de care nu mă pot lipsi.

Later edit
Slingul. No comment.