Târgul de animale, păsări, flori şi maşinării

Sau INDAGRA.

Mie îmi place la târg. Să casc gura şi să aflu chestii. Am mai spus. Aşa că azi, în a doua zi de Indagra, am îmbrăcat copilul gros şi am purces. Când am ajuns, şoc: parcarea plină ochi. Nu m-am aşteptat să fie atât de aglomerat. Am găsit un loc bun, că zâna mea e mereu la lucru, am montat căruţul, deşi m-am jurat că nu-l mai iau, am pus copilul în sling, şi năucă de minunile din jur, am luat la bătut târgul.

Primele pe care le vezi sunt maşinăriile. Mari, tăticu. Combine felurite, cu dinţi, cu greble, pentru porumb, pentru cereale, pentru chestii diverse, că nu m-am dumirit la toate la ce folosesc. Apoi tractoare şi tractoraşe. Frumoase, lucioase, colorate, mirosind a nou, nu pline de motorină, cu noroi pe roţi şi asudând gaze de eşapament, aşa cum le vezi în mediul lor natural. Apoi scule mici de mână. Adică săpătoare, coase, tăietoare de iarbă, plivitoare, toate semimotorizate, numai bune pentru o grădină de mici dimensiuni. Frumoase rău. N-au făcut decât să îmi adâncească dorinţa de a avea cândva bucata mea de pământ pe care să cresc chestii.

La capătul aleii cu maşinării, găseşti pavilionul de bovine şi ovine. Pentru cine n-a mai văzut vaci, oi şi capre, deşi pare o bună rezolvare, ăştia de la târg aduc nişte exemplare imense. Ori am uitat eu cât trebuie să fie de mare o oaie, dar erau unele cât un viţel. Şi erau tunse, adică nu m-a păcălit blana. Babane rău. Ori erau grase, pentru iarnă, ori aşa era soiul lor. Erau şi vreo trei mieluţi zăpăciţi. Caprele, cele mai prietenoase şi simpatice. Vacile, vreo 3 la număr, ne-au tratat numai cu dosul. Dar erau frumoase, albe şi curate. Şi nu prea gigantice. Nu puteai sta mult la animale, că mirosea cumplit. Şi aici nu vorbesc de mirosul de stână sau de grajd, care are şi el farmecul lui. Mirosea a urină de la vreo 50 de animale. Te usturau nările şi ochii.

La animale, Nora n-a zis nimic. Dacă nu mi-ar fi atârnat de gât 8 kg şi mai bine, n-aş fi zis că am copil. Linişte. Ochi mari. Nu s-a mişcat. Jur. La un moment dat, când mi-am adus aminte de ea, m-am uitat să văd dacă doarme. Nici gând. Mută de uimire. Din când în când, mai îngâna muzica. De mult, sau poate niciodată, n-am văzut-o atât de interesată de ceva. Iar purtatul în sling îşi arată iar avantajele. Când m-am aplecat la mieluţ, l-a văzut şi ea mai îndeaproape. Când am mângâiat capra, am pus şi mâna ei. Plus că dacă ar fi fost în căruţ, cred că s-ar fi intoxicat de miros la nivelul ăla. Afară era amenajată o mică stână, cu câine, oi, măgăruşi, foc, ceaun, ciobani, mămăligă, pastramă.


Boon. Trecând spre celelalte pavilioane, am aflat că în cel central e Târg de turism. Trebuie mers şi acolo, deşi nu-i tocmai genul meu de târg.

În zona din spate sunt flori. Bulbi de lalele şi zambile (preţ mediu 1,5 ron/bulb lalea şi 2 ron zambila), copăcei fructiferi, butaşi de viţă de vie, zmeură, coacăze, agrişe, pomişori decorativi, tufănele, crizanteme.Toate olandeze. Sau dacă nu erau olandeze, arătau ca şi când ar fi.

Am găsit un pavilion cu de-ale gurii. Aşa cum se poartă de la o vreme, târg cu produse tradiţionale. Aceleaşi pastrame, brânzuri, cârnăţăraie, mezelicuri, ţuici, palinci, etc. Toate bio sau eco. Am luat o pâine, să dau să roadă la copil (era tare şi veche, nu doar cojoasă, cum mi-a vândut-o ţăranul) şi nişte cârnaţi ardeleneşti (carnea nu e tocată, e în bucăţi) şi am ieşit val vârtej.

Şi a urmat supriza. Pavilionul cu păsări. Am mai văzut eu la telvizor, pe la Viaţa satului (da, mă uit, nu râdeţi) nişte găini de zici că-s curcani, dar acu, văzându-le aievea am fost fermecată. Nişte găini de nu le vezi ciorbă pentru nimic în lume. Mai degrabă te vezi spălându-le în cadă cu şampon decât jumulindu-le de pene. Din poze nu vă puteţi da seama de mărimea lor reală, dar o găină d-asta îmi ajungea până la genunchi. Şi erau mari şi înfoiate. Superbe. Astea unele.

Că mai erau şi unele mici, din alea ca din cărţi. Frumos colorate, cu penajul lucios şi creasta de un roşu viu. Toate păsările sunt puse perechi, dar la alea mari nu-ţi dai seama de diferenţă, pe când la astea mici da, că de obicei găinile sunt şterse, pe când cocoşii sunt absolut superbi.


Mai nou, s-a înventat găina de angora. Nu-i zice aşa, îi zice mătase japoneză, şi au şi pe alb şi pe negru. E pufoasă rău, dar cam urâtă la moacă.

Apoi porumbeii. Eu nu-s mare columbofilă, dar am văzut nişte unii tare interesanţi. Cu cozile ca nişte evantaie, apoi unii care aveau penajul de pe cap ciufulit, de fapt aveau vârtej şi le stătea puful zbărlit, apoi unii gigantici, unii cu o uitătură fioroasă, şi tot aşa, Erau frumoşi, ce să zic.


Niscai fazani, raţe, gâşte, vreo doi păuni şi cam atât. Dar găinile, o, găinile, excepţionale.

Nora a fost mai tăcută ca la oiţe. Poate şi pentru că păsările erau expuse mai sus la nivelul ei. Când am intrat, molfăia o bucăţică de pâine şi mă lovea în piept, când se opintea să o rupă. Cât am stat la păsări, loviturile au încetat; a stat tot timpul cu bucăţica în mână şi gura căscată. Nu-i mai era nici foame, nici sete, nici nimic.

În restul de pavilioane se găsesc expuse diverse chestii de crescut porci, mulgătoare, adăpătoare, un soi de bandă rulantă probabil pentru vaci, nenumărate standuri cu seminţe şi bulbi, răsaduri (care nu erau de vânzare), şi alte din astea. Ce-am văzut interesant au fost copacul de ardei gaşi, adică un arbust care făcea ardei graşi, şi o plantă de roşie care avea diverse soiuri de roşie în acelaşi vrej.
În rest, standuri întregi cu fertilizanţi şi îngrăşăminte, iar ce m-a impresionat cel mai tare a fost standul de genetice. Nu mai ştiu cum îi zicea, dar era în buricul locului, avea un nume cu genetics, iar ca expunere, aveau băgate în nişte casete de plastic nişte legume. Gigantice, evident. Era roşia cât un pepenaş. Ardeiul gras cât un pepenaş mai mare. Nişte roşii mici, care în mod normal, arată şi sunt de mărimea unei boabe de strugure, la ei erau ca prunele. Iar ei păreau foarte mândri de realizarea lor. Şi culmea, era şi înghesiuială.

Am plecat întrebându-mă pe ce lume trăiesc, în condiţiile în care eu trag spre pământ, şi vreau să-mi cultiv roşia în grădină, cu îngrăşământ de la găini, şi lumea se duce de fapt înspre genetics şi roşii mutant.

Dar, una peste alta, mi-a plăcut. Mult. I-a plăcut şi copilului. E frumos la târg. Mă mai duc.